Chestiunea Finkler

Chestiunea Finkler  de  H_OWARD J_ACOBSON

DATE DESPRE AUTOR:

Howard Jacobson, scriitor, critic, jurnalist, s-a  născut în Manchester, în 1942. A predat engleza la University of Sidney, Selwyn College, Cambridge şi Wolverhampton Polytehnic. A început să scrie prin anii ’80, practicând în acelaşi timp şi jurnalismul. Printre titlurile sale deja celebre se numără: Coming From Behind, The Mighty Walzer, Kalooki Nights, The Act of Love. Howard Jacobson scrie săptămânal în The Independent, dar a realizat şi documentare de televiziune. Locuieşte în Londra.

   Julian Treslove, un fost producător de radio BBC, şi Sam Finkler, un cunoscut filosof evreu, scriitor şi vedetă de televiziune, sunt prieteni vechi de şcoală. Ȋn profida unei relaţii tensionate şi traiului foarte diferit, cei doi n-au pierdut legătura – şi nici cu fostul lor profesor, Libor Sevcik, un ceh ȋntotdeauna mai preocupat de restul lumii decât de slujba lui. Acum, atât Libor, cât şi Finkler sunt văduvi şi, ȋmpreună cu Treslove, iau masa ȋn spaţiosul apartament al lui Libor din centrul Londrei. Este o seară dulce amară, ȋn care protagoniştii ȋşi amintesc de vremurile ȋn care iubeau şi pierdeau, ȋnainte de a deveni taţi, ȋnainte de despărţiri şi separări, ȋnainte de a fi avut ceva şi de a trăi cu frica ȋn sân că ȋntr-o zi ȋl vor pierde.

E mai bine oare să treci prin viaţă fără să cunoşti deloc fericirea? Pentru că aşa nu ai avea ce pierde. Treslove descoperă că nu are destule lacrimi pentru tot ce au pierdut prietenii săi.    Şi ca ȋn fiecare seară, exact la ora 11.30, ȋn drum spre casă ezită o clipă ȋn faţa vitrinei celui mai vechi magazin şi atelier de viori din ţară, moment ȋn care este atacat.                                                                    Ȋn urma acelui atac, se schimbă totul.

O poveste despre prietenie și pierdere,condiția existențială a evreului și apartenența sa la lumea modernă, despre excludere  și despre înțelepciunea maturității, o imagine a societății britanice din punct de vedere social și politic.

Citate

 “ – Aş ȋnţelege să fi ales o brunetă cu sâni mari şi şolduri rotunjite şi un temperament latin focos, spuse Josephine, dar nu ȋnţeleg ce a putut vedea la tine care să nu fi văzut deja la mine ? Amândouă suntem două anglo-saxone costelive.

  Nu era amuzantă,ȋnsă ȋncercă să râdă – un hohot de respiraţie acră, ca un icnet, care-i răsfrânse buzele subţiri. ”

„ – Unchiule Sam! spuse el. Uau!

Finkler se gâni să zică „Te cunosc?”, dar se-ndoia că putea ȋndruga două vorbe şi să mai fie şi convingător.

      – Aham! răspunse el, hotărând să accepte că fusese prins asupra faptului şi s-o facă pe unchiul neastâmpărat.”

„ – Ar fi avut nevoie de ceva material! comentă ea, strângându-şi pe lângă corp şalul sau tunica, sau ce avea pe ea.

Lui ȋi era imposibil să-şi ascundă jena pentru gafă.

– Ȋmi pare rău! se scuză el.

– Să nu-ţi pară!”

„ – De ce, Alfredo?

  – Pentru că suntem nişte nemernici mincinoşi, ȋnşelători şi ascunşi.

 – Asta-i o analiză foarte amară. Ţi-a făcut careva vreunul dintre lucrurile acestea?

– Da, tatăl meu.

– Tatăl tău ? Ce ţi-a făcut tatăl tău?

– Ce n-a făcut tatăl meu, vrei să spui. „

NR. PAG.: 352

EDITURA: RAO

TITLU ORIGINAL: The Finkler Question