marți, 7 august 2012

Harry Potter şi Camera Secretelor.


Harry Potter mă farmecă din nou de câteva săptămâni. Îmi era dor de ceva plin de magie şi de suspans, îmi era dor de Vizuină, de vâjthaţ, de poantele gemenilor Wesley, de curiozitatea neastâmpărată a domului Wesley în legătură cu noi, Încuiaţii.
Dar acest dor m-a făcut să verific cutia poştală mult mai des, în speranţa că Albus Percival Wulfric Brian Dumbledore şi-a amintit şi de mine; dar încă nu mi-am primit scrisoarea.
Speranţa moare ultima.
Aici sunt doar câteva citate din Harry Potter şi Camera Secretelor.


•Se auzi un protest, tufa se scutură şi Ron se ridică în picioare.
— Acesta este un pitic, zise el sumbru.
— Lasă-mă! Lasă-mă! chiţăi piticul.
În mod sigur nu semăna cu Moş Crăciun. Era mic şi cu un cap mare, chel şi noduros, exact ca un cartof. Ron îl ţinea la distanţă, în timp ce acesta dădea din picioruşe. Îl luă de glezne şi îl întoarse cu capul în jos.
— Aşa trebuie să faci, zise el.
Ridică piticul deasupra capului („Lasă-mă!”) şi începu să-l rotească în cercuri mari asemenea unui lasou. Văzând cât de şocat era Harry, Ron adăugă:
— Nu îi doare, trebuie doar să-i ameţeşti, ca să nu mai găsească drumul spre găurile lor.
Îi dădu drumul piticului, care zbură cinci metri în aer şi apoi ateriză cu o bufnitură, după gard, în plin câmp.
— Jalnic, zise Fred. Pariez că eu îl arunc pe al meu mai departe de movila aia.
Harry învăţă repede să nu-i mai compătimească pe pitici. Primului a vrut să-i dea drumul, pur şi simplu, după gard, dar piticul, simţindu-I slăbiciunea, îşi înfipse dinţii ca acele în degetul lui Harry. Se chinui mult să-l desprindă de pe deget şi să-l azvârle, dar când o făcu...
— Uau, Harry, cred că l-ai aruncat cam la douăzeci de metri...
În curând, ploua cu pitici.
— Vezi, nu sunt prea deştepţi, spuse George, prinzând cinci sau şase pitici deodată. Cum află că are loc dezpiticirea se îmbulzesc să iasă să vadă ce se întâmplă. Ai crede că s-au învăţat până acum să stea cuminţi, dar...
Curând, ceata de pitici de pe câmp începu să meargă în partea opusă, cu coada între picioare şi umerii lăsaţi.
— Se vor întoarce, zise Ron, privind piticii dispărând în partea opusă a câmpului. Le place la nebunie aici... Tata este prea blând cu ei, crede că sunt amuzanţi...
• -De ce s-ar obosi cineva să facă nişte chei să se micşoreze? Spuse George.
— Ca momeală pentru Încuiaţi, oftă domnul Weasley. Vinde-le o cheie care se tot micşorează până dispare de tot, ca să nu o poată găsi când au nevoie... Desigur, este foarte greu să condamni pe cineva, pentru că nici un Încuiat nu ar recunoaşte că i se micşorează cheia... O să prefere să spună că a pierdut-o. Bată-i să-i bată, ar merge până în pânzele albe şi ar ignora magia, chiar dacă ar vedea cu ochii lor... Dar nici n-o să vă vină să credeţi ce lucruri au început să farmece ai noştri...
• — Camera mea e cam micuţă, spuse Ron, repede, nu ca aceea pe care o aveai la Încuiaţi... Şi e chiar sub vârcolacul din pod, care bate tot timpul în ţevi şi mormăie...
Dar Harry, îi zâmbi larg şi spuse:
— Este cea mai grozavă casă în care am fost vreodată!
Urechile lui Ron deveniră brusc rozalii.
• — Eu nu prea înţeleg jocul ăsta, zise Colin, pe nerăsuflate. Este adevărat că sunt patru mingi? Şi două dintre ele zboară înjur, încercând să dea jucătorii jos de pe mături?
— Da, spuse Harry grav, împăcat cu ideea că trebuia să-i explice regulile complicate. Se numesc baloane-ghiulea. Există doi prinzători în fiecare echipă, cu bâte pentru a expedia baloanele-ghiulea afară din terenul lor de joc. Fred şi George sunt prinzătorii Cercetaşilor.
— Şi pentru ce sunt celelalte mingi? întrebă Colin, împiedicându-se de câteva trepte, pentru că îl privea absorbit, cu gura căscată, pe Harry.
— Păi, balonul este mingea roşie, mai mărişoară... cea cu care se dau golurile. Trei înaintaşi din fiecare echipă aruncă mingea de la unul la celălalt şi încearcă să o treacă printre stâlpii de goluri, de la capătul terenului... trei stâlpi înalţi, cu coşuri la vârf.
— Şi a patra minge?...
— Este hoţoaica aurie, zise Harry, foarte mică, foarte rapidă şi greu de prins. Dar asta au de făcut căutătorii, pentru că un joc de Vâjthaţ nu se termină până nu este prinsă hoţoaica. Şi când unul dintre cei doi căutători ai echipelor prinde hoţoaica, atunci câştiga pentru echipa din care face parte o sută cincizeci de puncte.
— Tu eşti căutătorul Cercetaşilor, nu-i aşa? zise Colin cu veneraţie.
— Da, spuse Harry, părăsind castelul şi luând-o prin iarba stropită de rouă. Şi mai este şi portarul. El păzeşte stâlpii de gol. Cam asta este...

Interviu cu Sara


Abby a fost foarte drăguţă (♥) şi, cât timp eu nu am prea reuşit, ea a luat două interviuri de la fete care scriu pe Wattpad.
Sara ne-a răspuns întrebărilor.
♥Hei! Mulţumim că ai acceptat să răspunzi la aceste întrebări! Ţi-a mai luat cineva un interviu?
Nu, este prima dată, deci sunt recunoscătoare şi entuziasmată.

♥Biblioteca ta a luat foc. Poţi salva o singură carte. Care ar fi aceea?
Asta este o întrebare extrem de dificilă… Însă cred că seria Eragon sau Forţele Răului Absolut.

♥Ce carte ar trebui să citească fiecare om?
Nu consider că există o carte pe care fiecare om trebuie să o citească. Atâta timp cât citesc şi au o carte la care ţin, totul e ok. Nu pot să impun cuiva gustul meu în materie de literatură.

♥Dacă ai scrie o carte despre tine, care ar fi primul lucru pe care l-ai spune despre viaţa ta?
Aş înepe cu începutul, copilăria mea.

♥Ai puteri de supererou. Poţi să te teleportezi în orice perioadă din istorie. Unde te-ai duce şi de ce?
 Undeva prin era Victoriană, sau pe acolo, să văd cum era viaţa cu acele rochii pompoase. Mereu am fost curioasă, mai ales că am o micuţă obsesie după aceste perioade de când cu Contele de Monte- Cristo şi Kuroshitsuji.

♥Spune-ne un citat care te descrie cel mai bine.
Nici o idée. “Îmi pare rău”, poate? Sau “They've promised that dreams can come true. But forgot to mention that nightmares are dreams, too.”

♥Care este lucrul care te înveseleşte  în orice situaţie?
O melodie specială care-mi ridică moralul imediat, ursuleţul meu de pluş Izaya, biscuiţi sau ciocolată şi un anime bun.

♥Poţi alege între a devein autor de primă  clasă, dar doar dacă îţi vei scrie toate romanele de mână sau să rămâi doar la publicatul pe blog, dar să îţi scrii articolele la computer. Ce ai alege?                                                            
Presupun că prima variantă, până la urmă cărei persoane cu pasiunea scrisului nu i-ar plăcea să-şi vadă lucrările publicate? Plus, nu am nici o problemă cu scrisul de mână.

♥Care este prima melodie din playlistul tău?
Shakugan no Shana III Op 1, Light my fire.

♥Descrie cum ai citit prima carte.
Cu ajutorul bunicii mele, cărţi de colorat cu povestioare scurte. Pe urmă m-am chinuit să citesc singură un basm care chiar şi acum este printer preferate. Am fost atât de mândră că am reuşit să-l termin, că i-am citit-o tatei timp de o săptămână în fiecare zi, chiar dacă mă asculta sau nu. 

♥Care este ultima carte pe care ai citit-o?
Momentan, Forţele Răului Absolut. Înainte? Am terminat Viaţa pe un peron de Octavian Paler. Multe citate interesante, când îmi găsesc timp trebuie să le notez.

http://birds-of-mind.blogspot.com/ .Ce părere ai despre blogul nostru? Ai vreun sfat pentru noi?
Nu mă pricep, nici blogul meu nu e cine ştie ce. Postaţi mai des şi cu mai multe rubrici şi subiecte :) *vorbeşte cea care are o postare pe săptămână*.

♥Mulţumim. Îţi aşteptăm următoarele publicaţii. Nu uita să ne anunţi de ele!
Mulţam’ şi eu :3 Foarte drăguţ din partea ta să te gândeşti tocmai la mine.

miercuri, 1 august 2012

Dating Words 14


Mi-am amintit de farmecul şi de întreaga fantezie adusă odată cu Jocurile Foamei în biblioteca mea.
Să lupţi ca să rămâi în viaţă, ca să poţi să mănânci, să fi nevoit să mergi spre o moarte sigură doar pentru a încerca să trăieşti mai bine, toate se împletesc cu măiestrie în cele trei volume ale acestei serii.
Curaj, putere, dăruire de sine, iubire, suspans în aceste cărţi care nu fac decât să mediteze asupra preţului războiului care pare rezonabil pentru majoritatea omenirii din faţa noastră.
JOCURILE FOAMEI
‚-Era să uit! Jocuri ale Foamei fericite!
Rupe câteva mure din tufişurile din jur.
-Şi fie sorţii...
Aruncă o mură spre mine, cu boltă înaltă.
O prind în gură şi îi sparg pieliţa delicată cu dinţii. Gustul dulce acrişor îmi explodează pe limbă.
-... întotdeauna de partea voastră! închei eu, cu tot atâta vervă.
Trebuie să glumim, fiindcă altminteri ne-am ieşi din minţi de frică. În plus, accentul celor din Capitoliu e atât de afectat, încât orice ai spune sună caraghios.’

‚-Prim!
Ţipătul strangulat mi se desprinde din fundul gâtului şi muşchii mi se pun din nou în mişcare.
-Prim!
Nu e nevoie să-nghiontesc mulţimea. Ceilalţi copii îmi fac imediat loc, lăsându-mă să mă îndrept direct către scenă. O ajung exact când e gata să urce treptele. O împing în spatele meu cu o rotire a braţului.
-Mă ofer voluntar! spun, pe nerăsuflate. Mă ofer voluntar ca tribut!’

,Îl urmăresc cu privirea când se îndreaptă spre scenă. De înălţime medie, îndesat. Cu părul blond-cenuşiu căzându-i buclat pe frunte. Şocul momentului i se citeşte pe chip, se vede că se străduieşte din greu să-şi stăpânească emoţiile, iar ochii lui albaştrii trădează spaima pe care o văd atât de des la un anumal hăituit. Totuşi, se urcă pe scenă fără ezitare şi îşi ocupă locul.
Effie Trinket cere voluntari, dar nimeni nu face nici un pas înainte, Ştiu că are doi fraţi mai mari, i-am văzut la brutărie, dar probabil că unul e prea bătrân ca să se ofere, iar celălalt n-o s-o facă. Aşa se întâmplă de obicei. În ziua extragerii, dragostea familială se opreşte aici. Gestul meu a fost unul radical.’
JOCURILE FOAMEI: SFIDAREA
‚se poate simţi ceva în aer, zgomotul fierturii în clocot înainte de a da în foc.’

‚ Dacă vremurile disperate cer măsuri disperate, atunci sunt liberă să acţionez cu toată disperarea pe care o doresc.’

‚Oh, ce bine ne distrăm noi doi împreună!’

‚Katniss, Districtul 12 nu mai există.’



JOCURILE FOAMEI: REVOLTA
‚-Ei, nu te aştepta din partea noastră să fim prea impresionaţi. Tocmai l-am văzut pe Finnick Odair în chiloţi.’
 
‚ Dar vă promit că va fi fără cea mai mică durere.’

‚După cum se pare, Cinna s-a gândit la toate.’

‚Dacă noi ardem, voi ardeţi împreună cu noi.’

‚-Neapărat, iubito.
Pleacă, simţindu-se în siguranţă, ştiind că nu sunt genul care face rapoarte.’

‚Trebuie să-l mai fi văzut cineva, în afară de Finnick şi de mine.’

Kisses.
AdeeChoco



Primele 100 de cuvinte


Am terminat de citit cărţile care mai rămăseseră şi de care v-am spus.
Aşa că, uitaţi primele 100 de cuvinte din Regina de Gheata scrisa de Alice Hoffman.
Ai grijă ce îţi doreşti. Eu am simţit aceasta pe pielea mea. dorinţele sunt brutale şi neiertătoare. Îţi ard limba de îndată ce le-ai rostit şi nu mai poţi să le retragi. Te dor şi puroiul din ele coace, te bântuie ca nişte fantome. Mi-am pus mult prea multe dorinţe în viaţa mea – prima la vârsta de opt ani. Nu o dorinţă cum ar fi o îngheţată sau o rochie pentru petrecere sau păr lung şi blond; nu. Altceva, felul ăla de dorinţă care face carnea să tremure pe tine, apoi ţi se aşează în fundul gâtlejului, ca un broscoi roşu hărpăreţ, care te sufocă până nu o spui cu voce tare.
Şi acum, Trei Dorinte de Jaymi Cristol.
Lauren Kennedy devenise milionară. Gândul acesta o înspăimânta chiar şi după câteva săptămâni, dar bogăţia constituia partea bună a lucrurilor. Pe de alt parte, însă, aceasta o obliga să rămână în New Orleans.
Oftă, nu pentru prima oară, când aruncă o ultimă privire în interiorul magazinului pe care urma să îl deschidă în, se uită la ceas, zece minute. nu era rău. De fapt, dichisit destul de bine după părerea ei. Cu doar şase săptîmâni în urmă, când intrase în magazinul de antichităţi, se înspăimântase de starea jalnică în care era. Mătuşa Edna era un antreprenor admirabil, dar Lauren nu vedea nici o modalitate de a face bani.

Kisses.
AdeeChoco

luni, 30 iulie 2012

Primele 100 de cuvinte


Am uitat de această campanie, recunosc cu ruşine. 
Ar trebui să public un luuung şir de cărţi din care să extrag capitolele, ceea ce voi şi face.

De când am ajuns în Germania, am început să citesc din 
Jurnalele lui Stefan: Nesatul
Totul s-a schimbat în mine. Trupul, dorinţele, apetitul.
Sufletul.
În scurta mea viaţă de şaptesprezece ani, am fost martor la mai multe tragedii decât ar trebui cineva să vadă … şi am fost cauza a mult prea multe dintre ele. Port cu mine amintirea morţii mele şi a fratelui meu. Mă bântuie sunetul ultimelor noastre respiraţii din deasa pădure de lângă Mystic Falls, în Virginia, şi imaginea trupului fărăr viaţă a tatălui meu, pe podeaua camerei lui de lucru, din magnifica moşie Veritas. Încă simt mirosul bisericii carbonizate în care-au ars vampirii din oraş.
Apoi, trebuie să recunosc, nu citisem Jocurile Foamei până atunci. De fapt, eram de părere că nu sunt cine ştie ce lucru şi nu merită osteneala de a citi 3 cărţi. Şi din lipsă de altceva, am început să mă cufund în lumea lui Kattnis Everdeen. Acum o recomand tuturor, o carte care îţi arată cât de norocos eşti.
Jocurile Foamei
Când mă trezesc, cealaltă parte a patului e rece. Degetele mi se întind, căutând căldura lui Prim, dar nu găsesc decât ţesătura aspră a cuverturii ce acoperă salteaua. Probabil c-a visat urât şi s-a culcat în patul mamei. Bineînţeles c-a făcut-o. Azi e extragerea.
Mă ridic într-un cot. În dormitor e destulă lumină ca să le pot vedea. Surioara mea, Prim, încovrigată pe o parte, înconjurată de trupul mamei, cu obrazul lipit de al ei. În somn, mama pare mai tânără, tot veştejită, dar nu epuizată. Faţa lui Prim e tot ca o primulă, de la care îi vine numele.
Jocurile Foamei: Sfidarea
Strâng în palme sticla plată, deşi aerul îngheţat a absorbit căldura ceaiului de multă vreme. Frigul mi-a crispat muşchii. Dacă o haită de câini sălbatici şi-ar face apariţia în clipa asta, şansele de a mă căţăra într-un copac înainte de atacul lor,  n-ar în favoarea mea. Ar trebui să mă ridic, să mă mişc, să scap de înţepeneala picioarelor, însă continui să rămân locului, tot atât de neclintită ca piatra pe care stau, în timp ce zorile prind să lumineze pădurea. Nu mă pot lupta cu soarele. Nu pot decât să privesc, neajutorată, cum mă târăşte spre o zi la care de mai multe luni mă gândesc cu groază.
Jocurile Foamei: Revolta
Îmi privesc pantofii, urmărind cum se aşterne pe pielea uzată un strat fin de cenuşă. Aici fusese aşezat patul pe care îl împărţeam cu Prim, sora mea. Iar acolo fusese locul mesei de bucătărie. Cărămizile şemineului prăbuşit, acum un morman carbonizat, oferă un punct de referinţă pentru localizarea restului casei. Cum altfel m-aş putea orienta în marea acestor tonuri de gri?
Din Districtul 12 n-a mai rămas aproape nimic. Acum o lună, bombele incendiare ale Capitoliului au ras de pe suprafaţa pământului casele minerilor săraci din Filon, prăvăliile din oraş, până şi clădirea Justiţiei. Singurul loc care a scăpatde incinerare a fost Cartierul Învingătorilor.
Jurnalele Vampirilor: Intoarcerea: Suflete Umbra
-          Dragă Jurnalule, şopti Elena, cât de frustrant poate fi totul! Te-am lăsat în portbagajul Jaguarului şi acum e ora două dimineaţa. Îşi împuse cămaşa de noapte cu degetul, de parcă ar fi făcut o bifă acolo. Apoi şopti şi mai încet, rezemându-şi fruntea de fereastră: şi mi-e frică să mă duc afară … în întuneric … şi să te iau. Mi-e frică!
Mai împunse o dată cu degeteul şi apoi, simţind cum lacrimile îi alunecă pe obraji, îşi deschise fărăr tragere de inimă mobilul pe înregistrare. Era o irosire prostească a bateriilor, dar nu putea să nu o facă. 
Brida
Am stat toată noaptea într-o cafenea din Lourdens. Eu, un pelerin al drumului sfânt al Romei, ce trebuia să meargă multe zile pentru a-şi căuta Darul. Ea, Brida O’Fern, deţinea controlul asupra unei părţi din acest drum.
Într-una din nopţile acelea m-am hotărât s-o întreb dacă fusese emoţionată să vadă abaţia ce făcea parte din drumul în formă de stea pe care iniţiaţii îl parcurg în Pirinei.
-          N-am ajuns acolo, a răspuns ea.
Am rămas surprins. Totuşi, ea déjà avea un Dar.
-          Toate drumurile duc la Roma, zise Brida, folosindu-se de un vechi proverb pentru a-mi spune că Darurile se pot descoperi în orice loc.
Veronika se hotaraste sa moara
În ziua de 11 noiembrie 1997, Veronika hotărî că sosise, în fine!, mometul să se sinucidă. Îşi făcu meticulous curăţenie în camera pe care o închiriase într-o mănăstire de călugăriţe, opri încălzirea, se spălă pe dinţi şi se culcă.
Luă de pe noptieră cele două flacoane cu pastile de dormit. În loc să le sfărâme şi să le amestece cu apă, se hotărî să le ia una câte una, căci e întotdeauna e o distanţă între faptă şi intenţie, or, ea vroia să aibă libertatea de a se răzgândi la jumătatea drumului. La fiecare comprimat pe care-l înghiţea, se simţea şi mai convinsă: după cinci minute, flacoanele erau goale.

Mai sunt cateva carti, pe care nu le-am terminat inca. Le voi posta mai tarziu.

sâmbătă, 28 iulie 2012

Dating Words 13

Îmi era foarte dor să postez aşa ceva. ♥
Vouă nu?





Kisses.
Adee

Liebster Blog Award


Heii! M-am întors.
Sunt tot eu, AdeeChoco.
Îmi cer mii de scuze pentru absenţa mea lungă de pe blog şi pentru faptul că am citit o mulţime de cărţi cât timp am lipsit, dar nu m-am străduit să fac nici cea mai mică recenzie. Îmi cer scuze şi de la Abby, care a trebuit să ducă singură blogul şi ştiu că nu i-a fost uşor.
Aşa, vroiam să vă spun că m-am mutat în Germania şi că tot ce vreţi să trimiteţi prin poştă, puteţi să îi trimiteţi la Abby.
Aici sunt o grămadă de serii noi şi foarte interesante, dar trebuie să învăţ limbă destul de bine ca să pot să le citesc.
Până atunci, o să mă mulţumesc cu ceea ce scrieţi voi, aşa că nu vă sfiiţi să îmi trimiteţi adresele de la poveştile voastre.
Aici e Premiul Liebster Blog Award cu tot cu leapşa de la el.
Mulţumim pentru acest Premiu minunat!
1.      Postează  imaginea Liebster Blog Award. 
Nu pot sa pun poze, viteza netului e foarte mica.
2.      Spune 11 lucruri despre tine.
1)      Îmi place să ascult muzică în timp ce citesc, în timp ce fac baie, în timp ce sunt în autobus, în timp ce vreau să adorm.
2)      Sunt obsedată de TVD, ador să mă uit la filme vechi.
3)      Sunt de părere că merită să faci orice pentru aţi atinge scopurile. ,,Scopul scuză mijloacele.’’ mi se pare foarte adevărat.
4)      Mi-ar place să fiu psiholog, scriitor, profesor, regizor, actor, scenarist. Treaba e că nu îmi place ce şcoală trebuie să fac ca să ajung astea.
5)      Nu pot să rezist unei librării cum sunt cele de aici din Germania, pe trei sau chiar patru nivele, cu multe ediţii cartonate şi colorate frumos.
6)      Îmi place să scriu, să citesc.
7)      Orice film romantic e o oportunitate să plâng.
8)      Sunt de părere că femeile arătau mult mai bine în rochiile lungi, bufante, de epocă.
9)      Nu am un stil bine definit, sunt într-o schimbare continuuă.
10)  Îmi place să frunzăresc orice revistă, orice carte care îmi cade în mâini.
11)  Nu ştiu să înot, dar îmi place să stau în apă.
3.      Răspunde la întrebările adresate de cel care te-a nominalizat şi formulează un set nou de 11 întrebări pentru cei pe care îi nominalizezi. 
Ø  Nayyoi
1. Bandă desenată sau desen animat?
Desen animat. Mi se pare mult mai interesant.
2. Primăvara sau toamna?
Toamna. Deabia aştept să port eşarfele mele mari şi colorate, să îmi scot gecile şi sacourile de la naftalină, să pot să cad în melancolia specifică schimbării de peisaj.
3. Dacă ai putea să te întâlneşti cu oricine, mort sau viu, cine ar fi?
  Aş vrea să mă întâlnesc cu Merlyn Monroe, sau poate cu Bonaparte şi cu siguranţă cu Elisabeth Bathory.
4. Fructul preferat?
   Căpuşunele şi zmeura.
5. Destinaţia ideală de vacanţă?
O insulă izolată.
6. Când intri într-un magazin, ce faci prima oară?
    Mă uit la hainele de lângă intrare.
7. O carte pe care ai citit-o de mai mult de 2 ori?
    Toată seria Jocurile Foamei, toată seria Twilight şi Brida de Paulo Coelho.
8. Facebook, tumblr sau deviantart?
   Tumblr şi DeviantArt.
9. Ai ţinut vreodată un jurnal?
    Da, doar că a fost pentru o perioadă scurtă de timp. Nu prea sunt genul care să aibă totul datat şi pus la punct.
10. Ce părere ai de proverbul "Nu judeca o carte după copertă"?
E adevărat, deşi de multe ori îmi e de ajuns să văd coperta ca să spun că îmi place sau nu.
11. Descrie-ţi blogul în 3 cuvinte.
   Hmm, cred că perseverent, interesant şi frumos?
Ø  rosia_lady
1. Unde ai vrea să îţi petreci vacanţa ideala?
Pe o insulă izolată.
2.Ceai sau cafea?
Cafea.
3.Care este citatul tău preferat?
,,Your beliefs pave your way to success or block you.,,
4.Care este mijlocul de transport în comun pe care îl foloseşti cel mai des?
Autobusul. Ceva practic.
5.Ce culoare au ochii tăi?
  Căprui.
6.Un lucru interesant despre tine.
Mi-aş dori să fac anumite lucruri pe care nu le voi realiza niciodată doar din cauza lenii ce mă caracterizează.
7. Trei cuvinte care te caracterizează.
Pesimistă, Ambiţioasă, Egoistă.
8. Serialul preferat?
  The Vampire Diaries, Gossip Girl, Teen Wolf.
9. Care este povestea ce îţi plăcea cel mai mult când erai copil?
  Cenuşăreasa. Şi acum mi se pare foarte … ideală.
10. Trei lucruri care te fac fericit.
Să am semnal la net, să mă bucur de o partidă lungă de shopping, să încerc ceva nou.
11. Desertul preferat?
Îngheţată.
Setul de întrebări la care trebuie să răspundeţi
1.  Un lucru pe care nu l-aţi mai spus nimănui.
2. Prima melodie ce îţi vine în cap.
3. Un lucru pe care ţi-l doreşti.
4. Un blog pe care îl urmăreşti cu plăcere.
5. Actorul preferat.
6. Scriitorul preferat.
7. Ce carte ai reciti cu plăcere oricând?
8. Melodia preferată.
9.Care articol de pe blogul nostru ţi-l place cel mai mult?
10. O carte pe care vrei să o citeşti.
11. Ce ai visat ultima dată?
4. Nominalizeaza 11 persoane (+link) care sa realizeze acest tag.
E ok să fie cele nominalizate de Abby. Am văzut că au mai rămas 3 locuri libere, aşa că cine vrea poate să le ia.


miercuri, 4 iulie 2012

Interviu cu Adina Speteanu




V-am spus pe pagina de Facebook că am o surpriză pentru voi. Din fericire – cred  – nu era anunţul câştigătorului, ci altceva. Iniţial, urma să postez asta atunci când avea să intre şi Adee pe blog, să vadă cum mai e pe ici, pe colo. Dar azi a postat pe blogul ei personal că nu are nici o fărâmă de net şi că postează de pe telefon –  o să vă explice ea de ce nu a mai postat. Deci, ca să nu ziceţi că vă ţin mult
in suspans sau că nu mai postăm deloc, m-am decis să postez „surpriza” acum, cu speranţa că Adee nu se va supăra.
Vă amintiţi de Adina? ştiţi voi, cea care a scris Crimă la timpul trecut? Am reuşit să-i luăm cel de-al doilea interviu, primul luându-l fetele de la Walking of Letters (AICI) , care conţine multe informaţii şi titluri destul de interesante.
Mai jos ȋl găsiţi:
1. Ne bucurăm că ai acceptat să ne răspunzi la interviu. Ne poţi da câteva detalii despre tine?
   Pentru început, salutare. Mă bucur foarte mult că m-ați contactat. Ce să vă spun despre mine? Am 18 ani, sunt Vărsătoare, și visez cu ochii deschiși aproape 80% din zi. Sunt zăpăcită, aeriană, optimistă, cu speranța că pot schimba lumea.
2. Biblioteca ta a luat foc şi poţi salva o singură carte. Care ar fi aceea?
Uf, complicat. Doar una pot să salvez? Cu toate că povestea nu ar fi completă, aș alege „Fiica marchizului” de Alexandre Dumas.
3. Ce te-a inspirat să scrii Crimă la timpul trecut?
Citatul de la început, care spune că „Dragostea vindecă oameni – pe cei ce o dăruiesc, dar și pe cei ce o primesc.” ( Karl Menninger ). Și m-a ajutat foarte mult și muzica lui Yiruma.
4. Dacă s-ar face un film după cartea ta, care ar fi distribuţia?
Nu m-am gândit niciodată la asta, așa că nu am un răspuns pregătit. Cred că, dacă aș avea un cuvânt de spus, mi-ar trebui foarte mult timp de gândire. De cele mai multe ori imaginile personajelor pe care le am eu în minte sunt greu de găsit în realitate. Este, în cazul meu, un subiect mai complicat...
5.   Spune-ne un lucru care te inveseleşte in orice situaţie.
Ciocolata! Mereu îmi face ziua mai bună. :)
6. Să zicem că ai ocazia să intânleşti unul/una din scriitori/scriitoarele tale favorite – care ar fi acela/aceea ?
Lista e lungă. Cred că aș vrea să-l întâlnesc pe Alexandre Dumas. M-a obsedat prea tare una din cărțile pe care le-a scris și de când am citit-o nu prea-mi dă pace.
7.  Spune-ne un citat care te descrie cel mai bine;
„Viața înseamnă a transforma constant în lumină și în flacără tot ceea ce suntem și tot ce întâlnim.” - Friedrich Nietzsche
8. Dacă ai putea să te teleportezi in orice perioadă din istorie, care ar fi aceea ?
Secolul al XVIII-lea, undeva în Europa. Este perioada mea favorită, atât pentru îmbrăcămintea femeilor, cât și pentru stilul de viață. M-au fascinat întotdeauna poveștile cu conți, ducese, etc.

9.  http://birds-of-mind.blogspot.ro/ - ce părere ai de blogul nostru? Ai vreun sfat pentru noi?
Să o țineți tot așa. Câtă vreme promovați lectura și plăcerea de a citi o carte, faceți o treabă excelentă.
10. Te-ai gândit să mai scrii o carte?
Da. Deja am primele 200 de pagini și sper că va fi ieși poveste plăcută. Pot doar să spun că este un gen diferit de cel din prima mea carte.
11. Spune-ne despre Crimă la timpul trecut – ceva ce nimeni nu ştie.
Am scris-o când aveam 16 - 17 ani și nu m-am inspirat absolut deloc din viața mea. Este ficțiune 100%.
12. A fost greu să găseşti o editură care să-ţi publice creaţia?

  Eu am avut un noroc incredibil. Cred că cineva, acolo sus, ține cu mine, pentru că am fost acceptată mai repede decât mi-am închipuit că se va întâmpla. Am avut și eu momentele mele în care am zis că nu mai trimit nimănui nimic, că scriu doar pentru mine, dar nu m-a ținut mult și iar am început, cu tot felul de strategii. Este, mai ales la noi și mai ales pentru cei tineri, așa ca mine, greu, dar dacă ne lăsăm o parte din suflet în povestea pe care o scriem, atunci aceasta, mai devreme sau mai târziu, va ajunge în mâinile celor care vor ști să o aducă la lumină. Cred că a contat foarte mult că nu mi-am pierdut speranța. Eram, în adâncul sufletului, convinsă că voi reuși să public, așa că am așteptat să vină momentul potrivit.
13. Mulţumim că ai acceptat să ne răspunzi la intrebări, şi nu uita să ne anunţi de următoarele tale publicaţii.
Și eu vă mulțumesc pentru interviu. Cu siguranță veți afla când voi reveni cu o altă poveste. Multă baftă cu blogul și sper să aveți curajul să-mi citiți romanul. Sunt curioasă dacă o să vă placă. :)
    Mulţumim Adina, pentru răspunsurile tale frumoase şi pentru că ne-ai adus la cunoştiinţă că scrii ceva nou.

 Vreau să-mi spuneţi printr-un comentariu ce credeţi despre acest interviu, plus o ȋntrebare – aşa, de la mine pentru voi. Ce faceţi vara asta? Eu mi-am propus un program sănătos şi frumos, da’ nu-mi prea reuşeşte.