Am primit o leapsă superbă de la fetele
de la Walking on Letters. Mulțumim frumos! O să completez eu leapşa, iar Abby o
va face cât de curând.
Probabil
aş avea o vârstă diferită în fiecare zi. Pot să am azi 14 ani, iar mâine vreo
35. Cum am citit undeva, ‘nu râd dacă nu
am un motiv’, cred că asta mă maturizează muult.
2. Ce
e mai rău: să eșuezi sau să nu încerci?
Să
nu încerci. Decât să stai şi să îţi reproşezi că ai fost prea laş şi nu ai
încercat, mai bine să îţi reproşezi că nu ai reuşit.
3.
Dacă viața e atât de scurtă, de ce facem atât de multe lucruri care nu ne
plac?
Pentru că viaţa are o abilitate uriaşă de a fi cât mai ironică posibil. Ştiţi? ‘What doesn’t kill you, makes you stronger.’ . Probabil ar trebui să ne naştem slabi şi pe zi ce îmbătrânim să devenim tot mai puternici, ca, într-un final, să murim puternici.
4.
Când ți se
pare că s-a vorbit și s-a făcut totul, ți se pare că ai vorbit mai mult decât ai făcut?
Asta
este eterna mea problemă :)). Nu există lucru la care să nu comentez mai mult
decât să fac.
5.
Dacă moneda națională ar fi fericirea, cât de bogat ai fi?
Nu
ştiu cât de bogată aş fi. Probabil că aş duce-o mult mai bine faţă de situaţia
actuală a monedei naţionale. Chiar trebuie sugerată chestia asta la ‘cei sus
puşi’. Parcă văd o Românie mult mai veselă.
6.
Care este lucrul pe care ai vrea să-l vezi schimbat la oameni?
Superficialitatea.
Obrăznicia. Sfidarea. Cred că astea trei sunt primordiale. Şi probabil că unii
au prea multă ironie, iar alţii, prea puţină. Aş face să fie un echilibru.
7.
Faci ceea ce ai visat să faci sau faci ceea ce faci pentru că împrejurările
te-au adus aici?
Visez
să fiu o scriitoare de succes sau un editor la o revistă foarte cunoscută, una
dintre cele pentru care ai muri să citeşti un articol cât de mic din ea. Scriu
şi eu pe blog, dar mi se pare că am mult de lucru până să ajung unde îmi
doresc. Totuşi, nu mă dau bătută. ;)
8.
Dacă media de viața ar fi de 40 de ani, ți-ai trăi viața diferit?
Fără
nicio îndoială. Aş învăţa să scriu şi să citesc încă de la câteva luni, mi-ar
fi permis să conduc la 15 ani, să port pantofi cu toc fără ca mama să îi
cumpere, să trăiesc singură mult mai repede. Ar fi ca şi cum aş comprima 70 de
ani în aprox. jumătate din ei.
9. Ești mai preocupat să
faci lucrurile cum trebuie sau care trebuie?
Să
fac lucrurile cum trebuie. Sunt foarte nepoliticoasă, uit de mine şi de ceilalţi
când încerc să aduc lucrurile la perfecţiune. Sunt perfecţionistă, răău!
10.
Dacă ar fi să oferi un sigur sfat despre viață unui copil, care-ar fi acela?
Să
trăiască clipa. Să se joace cu păpuşile şi cu maşinuţele fără a le ascunde când
un adult trece pe lângă ei. Să nu le fie ruşine de semnele care le marchează
viaţa în această perioadă. Să accepte că orice adult a fost întâi un copil şi
să reţină asta pentru întreaga lor viaţă.
11.
Ce ai prefera să fii: un geniu stresat sau un prost fericit?
Un
geniu stresat. Întotdeauna mi-am spus că mă stresez prea mult. Şi înţeleg de ce
fac asta. Văd în fiecare zi prostia unora şi cu câtă mândrie şi-o expun şi îmi
spun că lumea va exploda dacă ar mai exista încă un prost euforic.
12.
Ce ai alege între amintirile pe care le ai până acum sau a fi incapabil de a
mai avea amintiri de acum înainte?
Oh,
să şti că mi-ar place să îmi şterg unele amintiri. Doar unele. Şi acum îmi vine
să intru în pământ de ruşie când îmi amintesc.Dar nu ştiu dacă aş rezista fără
vreo amintire. Fără vreo dovadă invizibilă, nepalpabilă a ceea ce am reuşit să
fac până acum. Probabil dacă aş fi fost pe la 3 ani aş fi ales să trăiesc fără
amintirile de până atunci, pentru că nu ştiu câte mai îmi amintesc acum. Dar
dacă aş avea de ales la 50 de ani, nu aş aştepta niciun minut să fac alegerea.
Nu aş renunţa la amintirile de până atunci pentru nimic în lume.
Cred
că dacă nu ai amintiri, nu eşti capabil de sentimente. Şi o lume fără pic de
sentimente e mult mai dură decât cea în care trăim, credeţi-mă. Întrebarea asta
e bună pentru titlul unui roman stufos de care toată lumea se fereşte.
13. Îți mai aduci aminte
de momentul ăla de acum cinci ani când erai extrem de furios și nefericit? Mai
are vreo importanță acum?
Mda,
îmi amintesc, destul de vag, totuşi. Nu sunt genul care se înfurie şi izbucneşte
dintr-o dată. Nu sunt genul ăla de om care simte musca pe pielea lui şi o
omoară pentru că îl deranjase, eu văd musca, o alung şi atunci când se întoarce
îi fac chinul mult mai insuportabil decât moartea. Eu doar ţin minte tot ceea
ce m-a deranjat şi cel care m-a deranjat o va simţi pe pielea lui.
Ştiu
:)), sună creepy rău de tot, doar că aşa sunt. Şi în felul ăsta, I’m enjoying
myself! Nu sunt nefericită, din potrivă, mă distrez pe cinste. După ce mi-am
făcut fiesta, nu mai are nici o importanţă.
14.
Care este cea mai frumoasă amintire din copilăria ta? Ce o face atât de
specială?
Nu
ştiu ce m-a făcut să îmi iubesc şi apreciez aşa de mult copilăria. Ştiu că am
făcut de toate: curse cu bicicletele, julituri pe toate picioarele, căţărat în
copaci, apoi baie în apa de sub copaci, picnicuri cu mâncare furată din
frigider fără ca mama să ştie. Au fost aşa de multe.
Îmi
amintesc şi acum cum am învăţat să joc elasticul, a fost o vară în care
genunchii mei au avut de suferit... :))
15.
Dacă ai câștiga 1.000.000 $ ai renunța la ce faci acum?
Îţi
dai seama că dacă aş câştiga suma asta o mulţime de uşi care până acum sunt
blocate de-a binelea, s-ar deschide doar cu un semn din degetul meu. Nu aş
renunţa la ceea ce fac. Banii ăstia m-ar ajuta să ajung mai departe, să fac
meseria pe care mi-o doresc ştiind că mi-am făcut rost de ea cu mâinile mele şi
nu cu noroc, cum se întâmplă în zilele de azi.
16.
Când a fost ultima oară când te aruncai cu capul înainte în ceva în care
credeai din tot sufletul, deși toți te sfătuiau să nu încerci?
Asta
e deviza mea. Nu cred că a existat vreo situaţie în care eu să nu fac asta. Şi
părinţii şi prietenii mei sunt la fel ca mine, deci cred că asta ne face o
adunătură de încăpăţânaţi.
17. Când a fost ultima dată când ți-ai auzit sunetul
propriei respirații?
Nu
ştiu dacă am stat vreodată să îmi ascult respiraţia. Poate doar în nopţiile
după filmele de groază când mi se pare că dormitorul meu e cel mai primitor loc
pentru toţi monştrii universului.
18.
Care este lucrul pe care ți l-ai dorit dintotdeauna să-l faci și nu l-ai făcut? Ce
te oprește?
Să
iau lecţii de pian. Mi-am dorit din totdeauna să învăţ să cânt la pian. Sunt o
afoană, deci cu vocea stau rău, aşa că singura mea scăpare e un pian. Ce mă opreşte?
Cred ca lipsa de timp şi de spaţiu. Dar acum, cu noua mutare pe care urmează să
o fac, cred că mă voi apuca şi de asta.
19.
Care este lucrul pe care-l faci cel mai bine, decât ceilalți pe care îi cunoști?
Nu
ştiu ce fac eu cel mai bine. Probabil că scriu cel mai bine dintre toţi pe care
îi cunosc personal. Şi cred că analizez persoanele mult mai bine şi mai uşor
decât o fac prietenii mei.
Asta
a fost, mi-a făcut o plăcere mare să vă răspund la întrebări.
Cum
vă petreceţi weekendul ăsta? În sfârşit am şi eu soare din plin!
Kisses,
Adee
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu