Forţele Răului Absolut: Invocarea

Invocarea de K_ELLEY A_RMSTRONG

_{DATE DESPRE AUTOARE:}

 Kelley Armstrong este autoarea seriei de succes Women of the Otherworld, devenit bestseller New York Times. Kelley istoriseşte poveşti ȋncă dinainte de a ȋnvăţa să scrie. Primele ei ȋncercări aşternute pe hârtie s-au dovedit ȋnsă dezastruase. Dacă i se cerea să scrie o poveste despre fetiţe şi păpuşi, ȋn istorisirea ei apăreau ȋn mod invariabil fete transformate ȋn stafii şi păpuşi malefice, spre groaza şi disperarea profesorilor ei. Dar toate eforturile de a o convinge să creeze poveşti „normale” au eşuat. Astăzi, ea continuă să urzească poveşti cu stafii şi demoni şi vârcolaci, din locul special ȋn care scrie, aflat ȋn pivniţa casei. INVOCAREA este primul roman pentru adolescenţi scris de Kelley şi totodată primul volum din seria Forţele Răului Absolut .

„

 Chloe Saunders avea o viaţă relativ normală.

  Dar acum se pomeneşte ȋntr-o situaţie cu totul ciudată pentru că:

      Brusc, ȋncepe să vadă oameni morţi. Este ȋnchisă ȋntr-un sanatoriu pentru adolescenţi cu tulburări mintale.

     Sanatoriul nu este ceea ce pare...

„numele meu este Chloe Saunders şi viaţa mea nu va mai fi niciodată la fel ca până acum.

  Tot ce voiam era să ȋmi fac prieteni, să cunosc băieţi şi să continui să fiu o adolescentă obişnuită. Dar nici măcar nu mai ştiu ce ȋnseamnă asta. Totul a ȋnceput ȋn ziua când am văzut prima mea stafie – şi stafia m-a văzut pe mine...

   Acum, stafiile sunt pretutindeni şi nu vor să mă lase ȋn pace. Şi, ca şi cum asta n-ar fi fost de-ajuns, m-am trezit ȋnchisă ȋn Sanatoriul Lyle, „un loc special” pentru adolescenţii cu probleme psihice. Şi totuşi, sanatoriul nu este ceea ce pare. Să nu mai spuneţi nimănui, dar eu cred că şi cei ȋnchişi aici cu mine sunt mai mult decât se arată la prima vedere. Problema e de partea cui sunt ei?  Iar cea care trebuie să descopere ce secrete periculoase ascunde Sanatoriul Lyle sunt eu... ȋnainte ca tainele – şi scheletele – să revină ca să mă bântuie. ”

  „ Veţi aştepta cu disperare urmarea . ” – Melissa Marr.

Citate

„ – Hopa. Cred că iar m-am lăfăit la baie, provocând cozi.

     – Numai Chloe.

Derek deschise uşa pentru mine. Nu părea deloc furios. Ba chiar mai drăguţ ca de obicei. Mătuşa mea se părea c-o rezolvase minunat. Ar fi trebuit să am ȋncredere că va reuşi.

 Când am intrat, Simon i-a spus lui Derek:

 – Hei, pe-aici către masa de prânz.

 – Ȋncepe fără mine. Trebuie să iau ceva din camera noastră. ”

„ Am urcat pe scara de fier, am deschis uşiţa şi am aruncat o privire ȋnăuntru - ȋn bezna totală. Mi-am scos capul şi m-am uitat ȋn jos, la Tori.

 – Rae are o lanternă. Trebuie s-o luăm.

Un oftat exasperat.

 – Unde e?

 – Nu ştiu. Credeam că tu...

 – De ce aş şti eu unde ȋşi ţin ei lanternele? Crezi că eu umblu noaptea pe furiş? Citesc cărţi porcoase pe sub pătură? Du-te... Se opri, arcuindu-şi buzele ȋntr-un zâmbet badjocoritor. Ţi-e frică de ȋntuneric, nu?

– De unde ai auzit tu...

Mă trase de cracul pantalonilor.

– Dă-te jos, micuţo. O iau eu ȋnainte... şi te apăr de toate stafiile rele. ”

„ – Hei? flutură ea o mână prin faţa ochilor mei. Ce s-a ȋntâmplat, Chloe ? Nu trebuie să-ţi fie frică de nimic. Ştiu, Sanatoriul Lyle nu este exact Disneyland, dar... Se uită ȋn jur ,ȋncruntându-se. Aici nu suntem la Sanatoriul Lyle, nu-i aşa? Unde...? Oh, Doamne. Suntem ȋn spital. Te-au adus şi pe tine aici. Când? Clipi des, clătinând din cap. Au nişte medici săriţi de pe fix aici. Eu tot dorm şi am visele astea, iar când mă trezesc, sunt total confuză. Ţi-au dat şi ţie medicamente din astea?

  Deci unde fusese Liz ȋn tot răstimpul ăsta? Oprită ȋn limb? Un singur lucru era clar. Ea nu ştia că era moartă. Iar acum, trebuia să i-o spun eu.

   Să i-o spun? Exclus. Era fericită. Dacă nu ştia , era mai bine.

  Şi cât timp crezi că va mai trece până ce va ghici? N-ar trebui să fii tu aceea care i-o spune?

 Nu voiam. Chiar nu voiam, nu voiam. Dar aveam nevoie de ea să mă ajute să scap, şi s-o salvez pe Rae, şi să-i previn pe Simon şi pe Derek. Totul depindea de mine, de data asta, şi trebuia să fac ceva ȋngrozitor.

  Cu degetele tremurânde, i-am strâns hanoracul la piept şi am tras adânc aer ȋn piept.

 – Liz? Trebuie să-ţi spun ceva.”

CONTINUARE: Revelaţia

NR. PAG.: 447

EDITURA: LEDA

TITLU ORIGINAL: The Summoning