Forţele Răului Absolut: Invocarea

Invocarea de K_ELLEY A_RMSTRONG

_{DATE DESPRE AUTOARE:}

 Kelley Armstrong este autoarea seriei de succes Women of the Otherworld, devenit bestseller New York Times. Kelley istoriseşte poveşti ȋncă dinainte de a ȋnvăţa să scrie. Primele ei ȋncercări aşternute pe hârtie s-au dovedit ȋnsă dezastruase. Dacă i se cerea să scrie o poveste despre fetiţe şi păpuşi, ȋn istorisirea ei apăreau ȋn mod invariabil fete transformate ȋn stafii şi păpuşi malefice, spre groaza şi disperarea profesorilor ei. Dar toate eforturile de a o convinge să creeze poveşti „normale” au eşuat. Astăzi, ea continuă să urzească poveşti cu stafii şi demoni şi vârcolaci, din locul special ȋn care scrie, aflat ȋn pivniţa casei. INVOCAREA este primul roman pentru adolescenţi scris de Kelley şi totodată primul volum din seria Forţele Răului Absolut .

„

 Chloe Saunders avea o viaţă relativ normală.

  Dar acum se pomeneşte ȋntr-o situaţie cu totul ciudată pentru că:

      Brusc, ȋncepe să vadă oameni morţi. Este ȋnchisă ȋntr-un sanatoriu pentru adolescenţi cu tulburări mintale.

     Sanatoriul nu este ceea ce pare...

„numele meu este Chloe Saunders şi viaţa mea nu va mai fi niciodată la fel ca până acum.

  Tot ce voiam era să ȋmi fac prieteni, să cunosc băieţi şi să continui să fiu o adolescentă obişnuită. Dar nici măcar nu mai ştiu ce ȋnseamnă asta. Totul a ȋnceput ȋn ziua când am văzut prima mea stafie – şi stafia m-a văzut pe mine...

   Acum, stafiile sunt pretutindeni şi nu vor să mă lase ȋn pace. Şi, ca şi cum asta n-ar fi fost de-ajuns, m-am trezit ȋnchisă ȋn Sanatoriul Lyle, „un loc special” pentru adolescenţii cu probleme psihice. Şi totuşi, sanatoriul nu este ceea ce pare. Să nu mai spuneţi nimănui, dar eu cred că şi cei ȋnchişi aici cu mine sunt mai mult decât se arată la prima vedere. Problema e de partea cui sunt ei?  Iar cea care trebuie să descopere ce secrete periculoase ascunde Sanatoriul Lyle sunt eu... ȋnainte ca tainele – şi scheletele – să revină ca să mă bântuie. ”

  „ Veţi aştepta cu disperare urmarea . ” – Melissa Marr.

Citate

„ – Hopa. Cred că iar m-am lăfăit la baie, provocând cozi.

     – Numai Chloe.

Derek deschise uşa pentru mine. Nu părea deloc furios. Ba chiar mai drăguţ ca de obicei. Mătuşa mea se părea c-o rezolvase minunat. Ar fi trebuit să am ȋncredere că va reuşi.

 Când am intrat, Simon i-a spus lui Derek:

 – Hei, pe-aici către masa de prânz.

 – Ȋncepe fără mine. Trebuie să iau ceva din camera noastră. ”

„ Am urcat pe scara de fier, am deschis uşiţa şi am aruncat o privire ȋnăuntru - ȋn bezna totală. Mi-am scos capul şi m-am uitat ȋn jos, la Tori.

 – Rae are o lanternă. Trebuie s-o luăm.

Un oftat exasperat.

 – Unde e?

 – Nu ştiu. Credeam că tu...

 – De ce aş şti eu unde ȋşi ţin ei lanternele? Crezi că eu umblu noaptea pe furiş? Citesc cărţi porcoase pe sub pătură? Du-te... Se opri, arcuindu-şi buzele ȋntr-un zâmbet badjocoritor. Ţi-e frică de ȋntuneric, nu?

– De unde ai auzit tu...

Mă trase de cracul pantalonilor.

– Dă-te jos, micuţo. O iau eu ȋnainte... şi te apăr de toate stafiile rele. ”

„ – Hei? flutură ea o mână prin faţa ochilor mei. Ce s-a ȋntâmplat, Chloe ? Nu trebuie să-ţi fie frică de nimic. Ştiu, Sanatoriul Lyle nu este exact Disneyland, dar... Se uită ȋn jur ,ȋncruntându-se. Aici nu suntem la Sanatoriul Lyle, nu-i aşa? Unde...? Oh, Doamne. Suntem ȋn spital. Te-au adus şi pe tine aici. Când? Clipi des, clătinând din cap. Au nişte medici săriţi de pe fix aici. Eu tot dorm şi am visele astea, iar când mă trezesc, sunt total confuză. Ţi-au dat şi ţie medicamente din astea?

  Deci unde fusese Liz ȋn tot răstimpul ăsta? Oprită ȋn limb? Un singur lucru era clar. Ea nu ştia că era moartă. Iar acum, trebuia să i-o spun eu.

   Să i-o spun? Exclus. Era fericită. Dacă nu ştia , era mai bine.

  Şi cât timp crezi că va mai trece până ce va ghici? N-ar trebui să fii tu aceea care i-o spune?

 Nu voiam. Chiar nu voiam, nu voiam. Dar aveam nevoie de ea să mă ajute să scap, şi s-o salvez pe Rae, şi să-i previn pe Simon şi pe Derek. Totul depindea de mine, de data asta, şi trebuia să fac ceva ȋngrozitor.

  Cu degetele tremurânde, i-am strâns hanoracul la piept şi am tras adânc aer ȋn piept.

 – Liz? Trebuie să-ţi spun ceva.”

CONTINUARE: Revelaţia

NR. PAG.: 447

EDITURA: LEDA

TITLU ORIGINAL: The Summoning

Chestiunea Finkler

Chestiunea Finkler  de  H_OWARD J_ACOBSON

DATE DESPRE AUTOR:

Howard Jacobson, scriitor, critic, jurnalist, s-a  născut în Manchester, în 1942. A predat engleza la University of Sidney, Selwyn College, Cambridge şi Wolverhampton Polytehnic. A început să scrie prin anii ’80, practicând în acelaşi timp şi jurnalismul. Printre titlurile sale deja celebre se numără: Coming From Behind, The Mighty Walzer, Kalooki Nights, The Act of Love. Howard Jacobson scrie săptămânal în The Independent, dar a realizat şi documentare de televiziune. Locuieşte în Londra.

   Julian Treslove, un fost producător de radio BBC, şi Sam Finkler, un cunoscut filosof evreu, scriitor şi vedetă de televiziune, sunt prieteni vechi de şcoală. Ȋn profida unei relaţii tensionate şi traiului foarte diferit, cei doi n-au pierdut legătura – şi nici cu fostul lor profesor, Libor Sevcik, un ceh ȋntotdeauna mai preocupat de restul lumii decât de slujba lui. Acum, atât Libor, cât şi Finkler sunt văduvi şi, ȋmpreună cu Treslove, iau masa ȋn spaţiosul apartament al lui Libor din centrul Londrei. Este o seară dulce amară, ȋn care protagoniştii ȋşi amintesc de vremurile ȋn care iubeau şi pierdeau, ȋnainte de a deveni taţi, ȋnainte de despărţiri şi separări, ȋnainte de a fi avut ceva şi de a trăi cu frica ȋn sân că ȋntr-o zi ȋl vor pierde.

E mai bine oare să treci prin viaţă fără să cunoşti deloc fericirea? Pentru că aşa nu ai avea ce pierde. Treslove descoperă că nu are destule lacrimi pentru tot ce au pierdut prietenii săi.    Şi ca ȋn fiecare seară, exact la ora 11.30, ȋn drum spre casă ezită o clipă ȋn faţa vitrinei celui mai vechi magazin şi atelier de viori din ţară, moment ȋn care este atacat.                                                                    Ȋn urma acelui atac, se schimbă totul.

O poveste despre prietenie și pierdere,condiția existențială a evreului și apartenența sa la lumea modernă, despre excludere  și despre înțelepciunea maturității, o imagine a societății britanice din punct de vedere social și politic.

Citate

 “ – Aş ȋnţelege să fi ales o brunetă cu sâni mari şi şolduri rotunjite şi un temperament latin focos, spuse Josephine, dar nu ȋnţeleg ce a putut vedea la tine care să nu fi văzut deja la mine ? Amândouă suntem două anglo-saxone costelive.

  Nu era amuzantă,ȋnsă ȋncercă să râdă – un hohot de respiraţie acră, ca un icnet, care-i răsfrânse buzele subţiri. ”

„ – Unchiule Sam! spuse el. Uau!

Finkler se gâni să zică „Te cunosc?”, dar se-ndoia că putea ȋndruga două vorbe şi să mai fie şi convingător.

      – Aham! răspunse el, hotărând să accepte că fusese prins asupra faptului şi s-o facă pe unchiul neastâmpărat.”

„ – Ar fi avut nevoie de ceva material! comentă ea, strângându-şi pe lângă corp şalul sau tunica, sau ce avea pe ea.

Lui ȋi era imposibil să-şi ascundă jena pentru gafă.

– Ȋmi pare rău! se scuză el.

– Să nu-ţi pară!”

„ – De ce, Alfredo?

  – Pentru că suntem nişte nemernici mincinoşi, ȋnşelători şi ascunşi.

 – Asta-i o analiză foarte amară. Ţi-a făcut careva vreunul dintre lucrurile acestea?

– Da, tatăl meu.

– Tatăl tău ? Ce ţi-a făcut tatăl tău?

– Ce n-a făcut tatăl meu, vrei să spui. „

NR. PAG.: 352

EDITURA: RAO

TITLU ORIGINAL: The Finkler Question

Dating Words

Hei♥! Astăzi mi-am amintit de cărţile ce mi-au făcut copilăria un loc magic, în care totul se poate rezolva cu ajutorul unei baghete, unor prietenii imposibil de distrus şi a unor profesori pe care nu i-am avut niciodată.

Bucuraţi-vă de ceea ce, pentru mine, a definit copilăria!

♥♥♥

Cercul Secret: Ritualul

Ritualul  de L.J. S_MITH

DATE DESPRE AUTOARE:

      Lisa Jane Smith este o scriitoare americană, autoarea a peste douăzeci şi cinci de cărţi, printre care cele trei trilogii (The Secret Circle, The Forbidden Game, Dark Visions), trei serii (The Vampire Diaries, Night World şi The Night of the Solstice) şi numeroase povestiri.

   Trilogia de mare succes Cercul Secret a fost adaptată pentru televiziune, serialul produs de CW având premiera la 15 septembrie 2011.

Locuieşte în San Francisco Bay Area, din California, însă cel mai bine se simte într-o căsuţă de lângă Point Reyes National Seashore, unde sunt mulţi copaci, multe animale, multe plaje pe care să se plimbe şi multe locuri prin care să hoinărească. Odată, în timp ce pornise în drumeţie cu o prietenă, a văzut un cerb alb ca zăpada.

   O puteţi vizita aici 

   PUTEREA CERCULUI A ADEMENIT-O ACASĂ ...

Forţată să se mute din ȋnsorita Californie ȋn mohorâtul orăşel New Salem, Cassie tânjeşte la ȋnceputul după vechea ei viaţă. Cu timpul, se simte ciudat de legată de un grup de adolescenţi care face legea ȋn şcoala ei. Iniţiată ȋn sabatul vrăjitoarelor, care stăpâneşte acolo de secole, este atrasă ȋn Cercul secret şi are parte de o aventură năucitoare şi terifiantă.

   Dar atunci când se ȋndrăgosteşte de misteriosul Adam, Cassie are de făcut o alegere dificilă: să folosească sau nu forţele ȋntunecate pentru a-şi atinge scopul? O singură mişcare greşită ar putea ȋnsemna sfârşitul!

O fascinantă poveste despre iubire, mistere ȋntunecate şi puteri supranaturale de la autoarea seriei de bestselluri.

Citate

„ – Sally..., repetă gânditoare Faye. Da, trebuie să găsim ceva cu totul special pentru drăguţa de Sally... Ce nu-i ȋn regulă, Deborah?

  Deborah devenise rigidă, privind ȋn susul colinei, spre intrarea ȋn şcoală.

–  Alarmă, intruşi, anunţă ea. De fapt, pare să fie o ȋntreagă delegaţe.

Şi Cassie văzuse despre cine era vorba: un grup de băieţi şi fete, ieşind pe uşa principală şi ȋndreptându-se spre colină. Simţi un val de speranţă. Poate va reuşi să dispară şi să se strecoare neobservată cât timp Faye şi celelalte aveau să fie ocupate cu ei. Cu inima bătându-i cu putere, privi cum se apropie grupul.

  Un băiat cu umerii laţi, care mergea ȋn faţa celorlalţi şi păreea să fie şeful, luă cuvântul:

     –   Ascultă, Faye, cantina e supraaglomerată. Aşa că noi o să mâncăm aici... bine?

Ȋncepuse pe un ton războinic,  dar pe parcurs devenise şovăielnic, fraza ajungând să sune a  ȋntrebare, nu a afirmaţie hotărâtă.

  Faye ȋşi ridică fără grabă privirea spre el, după care-şi destinse buzele ȋn zâmbetul acela al ei, lent şi fermecător.

 – Nu, răspunse scurt, dar cu dulceaţă ȋn glas. Nu e bine.

După care se ȋntoarse la mâncarea ei.

 – Cum aşa? Izbucni băiatul, ȋncă străduindu-se să facă pe durul. Anul trecut nu ne-ai ȋmpiedicat.

 – Anul trecut, replică Faye, eram ȋn clasa a unsprezecea. Acum, suntem a douăsprezecea... şi afurisite. Cât de afurisite vrem noi. ”

„ – Te gândeşti la foc, Cassie? Ȋl visezi?

Simţindu-şi gura uscată, Cassie o fixă cu privirea. Ochii aceia ȋn nuanţa mierii erau calzi, arzători. Plini de entuziasm.

 – Ţi-ar plăcea să vezi un truc cu foc?

Cassie clătină din cap. [...] ” 

“–Aşadar, acum, că eşti vrăjitoare, ce vei face prima dată?

   Cassie izbucni în râs, simţindu-se ca şi cum ar fi fost beată. Puterea, se gândi. E atât de multă Putere aici... iar acum pot s-o cuprind. Clătină din cap şi-şi ridică mâna în care nu ţinea ceaşca de ceai.

 – Dar ce putem să facem? întrebă ea. “

CONTINUARE: Captiva

NR. PAG.: 284

EDITURA: CORINTeens

TITLU ORIGINAL: The Initiation

O leapşă mai .... brainstorming II

1. Ce vârstă ți-ai da dacă nu ai ști câți ani ai?

 Păăi, dacă aş fi să mă iau după aspectul fizic, ar fi 14 ani ( şi mai am până acolo :)) ), şi dacă ar fi să mă iau după comportament, ar fi o fetiţă de 8-9 ani, la cât de copilăresc mă port uneori, de zici că m-am drogat :)))) .

2. Ce e mai rău: să eșuezi sau să nu încerci?

 Să eşuezi, cred eu. Fiindcă, dacă gândeşti aşa-  ţi-ai dat frâu liber ȋncercării şi ai eşuat !

3. Dacă viața e atât de scurtă, de ce facem atât de multe lucruri care nu ne plac?

 Mereu m-am gândit la asta .. şi poate o facem fiindcă ne simţim datori, obligaţi .. nu ştiu pentru ce dar aşa mă simt eu când nu fac ce trebuie :)).

4. Când ți se pare că s-a vorbit și s-a făcut totul, ți se pare că ai vorbit mai mult decât ai făcut?

Nu intotdeauna, insă câteodată da .

5. Dacă moneda națională ar fi fericirea, cât de bogat ai fi?

 Aaaah ! Aş fi fost miliardarăăăă – in unele momente - :)) mai bine ştiu ăştia cu care-mi petrec eu timpul , cât de sărită de pe fix sunt :)) .

6. Care este lucrul pe care ai vrea să-l vezi schimbat la oameni?

 La fel ca şi Krisz, mi-aş dori să-i văd mai mult citind, gândind coerent . Să se gândească de două ori inainte de a face o alegere . -> bineinţeles, cu bucurie zic , că eu nu am gândit de două ori inainte să devin cea de-a doua administratoră a blogului, şi mă bucur extrem de mult că n-am ales altceva :X.

7. Faci ceea ce ai visat să faci sau faci ceea ce faci pentru că împrejurările te-au adus aici?

 N-am visat nici in ruptul capului că o să ajung să-mi aştern poveştile pe bloguri şi wattpad, n-am visat niciodată că o să ajung admină la blogul ăsta cu Adee, n-am visat ce se intâmplă acum. Şi totuşi, mă bucur că le am şi mă cert că nu le-am visat . Complicat, huh ?

8. Dacă media de viața ar fi de 40 de ani, ți-ai trăi viața diferit?

1. Bineinţeles ! Mi-aş trăi viaţa cât aş putea mai bine, şi aş face tot ce-mi doresc fără reţineri :*.

9. Ești mai preocupat să faci lucrurile cum trebuie sau care trebuie?

 Cum trebuie ! Plâng dacă nu-i aşa =)).

10. Dacă ar fi să oferi un sigur sfat despre viață unui copil, care-ar fi acela?

Să-şi trăiască viaţa cât poate el mai bine, şi să nu uite că ... copilăria nu-i veşnică, dar sufletul de copil rămâne in tine :3.

11. Ce ai prefera să fii: un geniu stresat sau un prost fericit?

 Urăsc prostia oamenilor din jur, deci mai bine să fiu stresată .

12. Ce ai alege între amintirile pe care le ai până acum sau a fi incapabil de a mai avea amintiri de acum înainte?

 Ăăăm ... mai bine să le am pe astea din trecut, fiindcă decât să imi uit copilăria şi lucrurile amuzante, mai bine intreb din minut in minut unde sunt :)) . Dar le-aş alege şi pe astea din prezent, fiindcă fără astea, n-aş mai fi eu. Deci, wtf, zic pass intrebării, e naşpa :)) .

13. Îți mai aduci aminte de momentul ăla de acum cinci ani când erai extrem de furios și nefericit? Mai are vreo importanță acum?

 Neeah, e posibil să fi avut şi momente d-alea, dar eu nu-mi mai amintesc şi nici nu-mi pasă . Sâââc ! :))

14. Care este cea mai frumoasă amintire din copilăria ta? Ce o face atât de specială?

 Toate amintirile pe care le am sunt speciale, având in vedere că eu vreau să-mi amintesc tot din ceea ce fac şi ce-am făcut :D.

15. Dacă ai câștiga 1.000.000 $ ai renunța la ce faci acum?

 Neveer ! Cum ai putut să pui intrebarea asta? :o

16. Când a fost ultima oară când te aruncai cu capul înainte în ceva în care credeai din tot sufletul, deși toți te sfătuiau să nu încerci?

 Ăăăăm... nu ştiu când a fost asta ... shame on me .

17.  Când a fost ultima dată când ți-ai auzit sunetul propriei respirații?

 Acum :)).

18. Care este lucrul pe care ți l-ai dorit dintotdeauna să-l faci și nu l-ai făcut? Ce te oprește?

 Săăă.... ăăăă..... ăla-i un lucru mai peersonal :”>. Dar ca să nu ziceţi că nu vă zic, ... să-i zic băiatului de care-mi place un „Bună” amărât :)). Mă opreşte ruşinea :”>.

19. Care este lucrul pe care-l faci cel mai bine, decât ceilalți pe care îi cunoști?

 Nu cred că e un lucru care-l fac eu mai bine. Pur şi simplu il fac .. Desenez destul de bine, cânt şi fac coregrafi :-?? . Cred că oricine se pricepe la asta. Şi ca să fac şi eu la fel , :d, pun şi eu un desen pe care l-am făcut acum ceva timp, parcă in vacanţa de iarnă . ( sper că vă place :-* )
A răspuns şi Abby, după cum v-am promis.

Am uita să precizăm că leapşa aceasta merge către oricine şi-o doreşte!

Noutăţi de la RAO!

O leapșă mai..brainstorming I

Am primit o leapsă superbă de la fetele de la Walking on Letters. Mulțumim frumos! O să completez eu leapşa, iar Abby o va face cât de curând.

1. Ce vârstă ți-ai da dacă nu ai ști câți ani ai?

Probabil aş avea o vârstă diferită în fiecare zi. Pot să am azi 14 ani, iar mâine vreo 35. Cum am citit undeva, ‘nu râd dacă nu am un motiv’, cred că asta mă maturizează muult.

2. Ce e mai rău: să eșuezi sau să nu încerci?

Să nu încerci. Decât să stai şi să îţi reproşezi că ai fost prea laş şi nu ai încercat, mai bine să îţi reproşezi că nu ai reuşit.

3. Dacă viața e atât de scurtă, de ce facem atât de multe lucruri care nu ne plac?

Pentru că viaţa are o abilitate uriaşă de a fi cât mai ironică posibil. Ştiţi? ‘What doesn’t kill you, makes you stronger.’ . Probabil ar trebui să ne naştem slabi şi pe zi ce îmbătrânim să devenim tot mai puternici, ca, într-un final, să murim puternici.

4. Când ți se pare că s-a vorbit și s-a făcut totul, ți se pare că ai vorbit mai mult decât ai făcut?

Asta este eterna mea problemă :)). Nu există lucru la care să nu comentez mai mult decât să fac.

5. Dacă moneda națională ar fi fericirea, cât de bogat ai fi?

Nu ştiu cât de bogată aş fi. Probabil că aş duce-o mult mai bine faţă de situaţia actuală a monedei naţionale. Chiar trebuie sugerată chestia asta la ‘cei sus puşi’. Parcă văd o Românie mult mai veselă.

6. Care este lucrul pe care ai vrea să-l vezi schimbat la oameni?

Superficialitatea. Obrăznicia. Sfidarea. Cred că astea trei sunt primordiale. Şi probabil că unii au prea multă ironie, iar alţii, prea puţină. Aş face să fie un echilibru.

7. Faci ceea ce ai visat să faci sau faci ceea ce faci pentru că împrejurările te-au adus aici?

Visez să fiu o scriitoare de succes sau un editor la o revistă foarte cunoscută, una dintre cele pentru care ai muri să citeşti un articol cât de mic din ea. Scriu şi eu pe blog, dar mi se pare că am mult de lucru până să ajung unde îmi doresc. Totuşi, nu mă dau bătută. ;)

8. Dacă media de viața ar fi de 40 de ani, ți-ai trăi viața diferit?

Fără nicio îndoială. Aş învăţa să scriu şi să citesc încă de la câteva luni, mi-ar fi permis să conduc la 15 ani, să port pantofi cu toc fără ca mama să îi cumpere, să trăiesc singură mult mai repede. Ar fi ca şi cum aş comprima 70 de ani în aprox. jumătate din ei.

9. Ești mai preocupat să faci lucrurile cum trebuie sau care trebuie?

Să fac lucrurile cum trebuie. Sunt foarte nepoliticoasă, uit de mine şi de ceilalţi când încerc să aduc lucrurile la perfecţiune. Sunt perfecţionistă, răău!

10. Dacă ar fi să oferi un sigur sfat despre viață unui copil, care-ar fi acela?

Să trăiască clipa. Să se joace cu păpuşile şi cu maşinuţele fără a le ascunde când un adult trece pe lângă ei. Să nu le fie ruşine de semnele care le marchează viaţa în această perioadă. Să accepte că orice adult a fost întâi un copil şi să reţină asta pentru întreaga lor viaţă.

11. Ce ai prefera să fii: un geniu stresat sau un prost fericit?

Un geniu stresat. Întotdeauna mi-am spus că mă stresez prea mult. Şi înţeleg de ce fac asta. Văd în fiecare zi prostia unora şi cu câtă mândrie şi-o expun şi îmi spun că lumea va exploda dacă ar mai exista încă un prost euforic.

12. Ce ai alege între amintirile pe care le ai până acum sau a fi incapabil de a mai avea amintiri de acum înainte?

Oh, să şti că mi-ar place să îmi şterg unele amintiri. Doar unele. Şi acum îmi vine să intru în pământ de ruşie când îmi amintesc.Dar nu ştiu dacă aş rezista fără vreo amintire. Fără vreo dovadă invizibilă, nepalpabilă a ceea ce am reuşit să fac până acum. Probabil dacă aş fi fost pe la 3 ani aş fi ales să trăiesc fără amintirile de până atunci, pentru că nu ştiu câte mai îmi amintesc acum. Dar dacă aş avea de ales la 50 de ani, nu aş aştepta niciun minut să fac alegerea. Nu aş renunţa la amintirile de până atunci pentru nimic în lume.

Cred că dacă nu ai amintiri, nu eşti capabil de sentimente. Şi o lume fără pic de sentimente e mult mai dură decât cea în care trăim, credeţi-mă. Întrebarea asta e bună pentru titlul unui roman stufos de care toată lumea se fereşte.

13. Îți mai aduci aminte de momentul ăla de acum cinci ani când erai extrem de furios și nefericit? Mai are vreo importanță acum?

Mda, îmi amintesc, destul de vag, totuşi. Nu sunt genul care se înfurie şi izbucneşte dintr-o dată. Nu sunt genul ăla de om care simte musca pe pielea lui şi o omoară pentru că îl deranjase, eu văd musca, o alung şi atunci când se întoarce îi fac chinul mult mai insuportabil decât moartea. Eu doar ţin minte tot ceea ce m-a deranjat şi cel care m-a deranjat o va simţi pe pielea lui.

Ştiu :)), sună creepy rău de tot, doar că aşa sunt. Şi în felul ăsta, I’m enjoying myself! Nu sunt nefericită, din potrivă, mă distrez pe cinste. După ce mi-am făcut fiesta, nu mai are nici o importanţă.

14. Care este cea mai frumoasă amintire din copilăria ta? Ce o face atât de specială?

Nu ştiu ce m-a făcut să îmi iubesc şi apreciez aşa de mult copilăria. Ştiu că am făcut de toate: curse cu bicicletele, julituri pe toate picioarele, căţărat în copaci, apoi baie în apa de sub copaci, picnicuri cu mâncare furată din frigider fără ca mama să ştie. Au fost aşa de multe.

Îmi amintesc şi acum cum am învăţat să joc elasticul, a fost o vară în care genunchii mei au avut de suferit... :))

15. Dacă ai câștiga 1.000.000 $ ai renunța la ce faci acum?

Îţi dai seama că dacă aş câştiga suma asta o mulţime de uşi care până acum sunt blocate de-a binelea, s-ar deschide doar cu un semn din degetul meu. Nu aş renunţa la ceea ce fac. Banii ăstia m-ar ajuta să ajung mai departe, să fac meseria pe care mi-o doresc ştiind că mi-am făcut rost de ea cu mâinile mele şi nu cu noroc, cum se întâmplă în zilele de azi.

16. Când a fost ultima oară când te aruncai cu capul înainte în ceva în care credeai din tot sufletul, deși toți te sfătuiau să nu încerci?

Asta e deviza mea. Nu cred că a existat vreo situaţie în care eu să nu fac asta. Şi părinţii şi prietenii mei sunt la fel ca mine, deci cred că asta ne face o adunătură de încăpăţânaţi.

17.  Când a fost ultima dată când ți-ai auzit sunetul propriei respirații?

Nu ştiu dacă am stat vreodată să îmi ascult respiraţia. Poate doar în nopţiile după filmele de groază când mi se pare că dormitorul meu e cel mai primitor loc pentru toţi monştrii universului.

18. Care este lucrul pe care ți l-ai dorit dintotdeauna să-l faci și nu l-ai făcut? Ce te oprește?

Să iau lecţii de pian. Mi-am dorit din totdeauna să învăţ să cânt la pian. Sunt o afoană, deci cu vocea stau rău, aşa că singura mea scăpare e un pian. Ce mă opreşte? Cred ca lipsa de timp şi de spaţiu. Dar acum, cu noua mutare pe care urmează să o fac, cred că mă voi apuca şi de asta.

19. Care este lucrul pe care-l faci cel mai bine, decât ceilalți pe care îi cunoști?

Nu ştiu ce fac eu cel mai bine. Probabil că scriu cel mai bine dintre toţi pe care îi cunosc personal. Şi cred că analizez persoanele mult mai bine şi mai uşor decât o fac prietenii mei.

Asta a fost, mi-a făcut o plăcere mare să vă răspund la întrebări.

Cum vă petreceţi weekendul ăsta? În sfârşit am şi eu soare din plin!

Kisses,

Adee