luni, 30 aprilie 2012

Dating Words (7)

Am început să citesc o carte superbă, în adevăratul sens al cuvântului. Pentru că nu am terminat-o încă m-am hotărât să public acum o parte din citatele care m-au impresionat, apoi, pe parcurs, voi publica alte citate, o recenzie şi poate câteva poze care să se potrivească temei cărţii.


Sezonul otrăvit – Tasha Alexander

În timpul sezonului londonez ajungi să depinzi de câteva lucruri: o copleşitoare năvală de invitaţii, prieteni a cărăr loialitate devine suspect şi cel puţin un pretendent deosebit de insistent. Iar anul acesta n-avea să fie o excepţie.’

‘Pentru că se încheiase de curând perioada de doliu după soţul meu, Philip, viconte de Asthon, m-am hotărât să adopt o atitudine hedonistă faţă de societate, ceea c ear fi implicat, mă gândeam eu, să refuz toate invitaţiile, în afară de cele mai tentante, şi să mă feresc de cunoştiinţele nesuferite. Şi astfel aş fi putut să mă bucur de lunile de vară, în loc să mă târâi din petrecere ân petrecere, ca un cadavru ambulant, şi să mă trezesc subiect de bârfă, de care nu se mai satură barbarii ăştia tineri.’

‘Mă aflam acasă la lady Elinor Routledge, una dintre cele mai distinse gazde din Anglia, bună prietenă cu mama. Adică, prin definiţie, poziţia în societate a cuiva o interesa mai mult decât orice pe lume. În ciuda acestui fapt, m-am hotărât să merg la petrecerea organizată de ea în grădină, din două motive. În primul rând, voiam să-I văd trandafirii despre care se spunea că n-au pereche în Anglia În al doilea rând, speram să-l întâlnesc pe domnul Charles Berry, un tânăr a cărui prezenţă în oraş a stârnit multă vâlvă printre aristocraţi. Trandafirii au fost peste aşteptări; din păcate, domnul nu.’

‘Et in Arcadia ego. Într-un astfel de cadru îţi puteai imagina cu uşurinţă un prinţ numai bun de însurătoare, curtenitor şi degajat, care să-şi reverse graţios mărinimia asupra celor din jurul său. Numai că, în ziua respectivă, la petrecerea lui lady Elinor nu se afla un astfel de prinţ. Singurul prinţ present – dacă se poate numi astfel – era o cumplită dezamăgire.’

‘- Mă flataţi.
Am văzut o undă de nemulţumire trecând fugar peste faţa lui lady Elinor şi mi-am dat seama că şi ea căzuse în capcana căutării unui soţ de os domnesc pentru fiica sa. Isabelle era o fată dulce, a cărei ieşire în societate avusese loc cu un an în urmă. Nu era drăguţă, nu în termini clasici, dar avea ochi strălucitori şi un zâmbet spontan care îi atenua destul de mult imperfecţiunea chipului. Mărturisesc că am fost surprinsă de cât de mult s-a maturizat în ultimul an. Dispăruse cu totul copila care se ţinea mereu după mine când mi-am făcut eu debutul în societate, rugându-mă să-I povestesc despre baluri şi petreceri. În cazul în care mai păstra ceva din idealurile romantic pe care le avusese ca fetiţă, o aştepta o mare dezamăgire dacă nu reuşea să îşi convingă mama că domnul Berry nu era pretendentul potrivit.’

‘- Deschide-ţi fereastra sau, dacă vrei să fii afară, stai pe proprietatea ta. N-ai de ce să-ţi etalezi excentricităţile în faţa întregii Londre. Îşi scoase o pereche de ochelari din punguţă şi-mi cercetă faţa. Cred că ţi-au apărut pistrui, îmi spuse ea împungându-mă cu umbreluţa.’

‘Am plecat şi eu nu după mult timp şi m-am îndreptat obosită spre casă, cu nasul şi obrajii acoperiţi de o nuanţă deprimantă de roz-strălucitor. Cel puţin în această privinţă mama a avut dreptate. Pălăria, deşi foarte elegant, nu-mi oferise suficientă protecţie. Tânjeam după o baie rece, dar nici n-am apucat s-o rog pe Meg să mi-o pregătească, pentru că Davis mă anunţă că am un musafir. M-am uitat la cartea de vizită pe care mi-a dat-o şi m-am dus, mirată, în salon, unde am dat cu ochii de o femeie pe care n-o văzusem niciodată. Era îmbrăcată în negru implacabil de proaspătă văduvă şi s-a repezit la mine de cum am intrat în cameră.’

‘-Ştiu foarte bine că aţi fost amanta soţului meu. Acum că a murit…
- A murit? Domnul Francis a murit?’

‘După trei zile, am primit un bileţel de la doamna Francis. Casa îi fusese din nou jefuită. De această dată, singurul lucru furat fusese tabachera din argint pentru tutun de prizat. Ziarele s-au umplut de poveşti despre moartea domnului Francis şi despre cum şi-a dat sufletul strângând obiectul în mâini. Toate au considerat că moartea sa ar avea la origine blestemul Mariei-Antoaneta şi îi preveneau pe locuitorii Londrei să fie cu mare grijă, sugerând că cei cărăra li s-au furat lucruri au avut noroc că au scăpat cu viaţă.’

‘Biata Ivy! De când soţul ei se hotărâse să intre în politică, era foarte des în complania lordului Fortescue. El era ‘urechea’ reginei şi era considerat cel mai puternic om din govern, deşi nu ocupa nicio poziţie oficială în afară de fotoliul din Camera Lorzilor pe care i-l asigura titlul. Toţi politicienii aspiranţi erau la mila sa şi era încântat să îi ţină cât mai mult la respect.’

‘Zgomotul făcut de un cal care s-a oprit lângă mine m-a salvatşi n-am mai fost nevoită să răspund acestui comentariu inept. M-am întors şi l-am văzut pe Charles Berry ridicându-şi pălăria.’

‘-‘Dacă aş fi un trandafir roz şi m-ai cuprinde în mâini, mi-ai putea oferi graţia sânului tău de nea.’ Fir-ar al dracului! Exclamă el, privindu-mă. Iartă-mă.’

‘- Nu te credeam vicioasă. Nu ţi-am oferit o poziţie la Curtea mea? Ţi-am acordat favourile mele şi te-am făcut invidiată de jumătate de fetele din Londra? Doar nu te aşteptai să te fac regină. Eşti văduvă, lady Ashton.
- Ce naiba vrei să spui? L-am întrebat.
- De ce încerci să mă distrugi?
- Să te distrug?
Nu ştiam ce să mai cred.
- Ai idée câte problem am? Presupun că eşti geloasă din cauza lui Isabelle şi vrei ca nici ea să nu aibă ceea ce nu poţi avea dumneata. Femeie nesocotită! De parcă n-ar fi sufficient să fi amanta regelui.’







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu