Sezonul otrăvit – Tasha Alexander
‘În timpul sezonului londonez ajungi să depinzi de câteva lucruri:
o copleşitoare năvală de invitaţii, prieteni a cărăr loialitate devine suspect
şi cel puţin un pretendent deosebit de insistent. Iar anul acesta n-avea să fie
o excepţie.’
‘Pentru că se încheiase de curând perioada de doliu după soţul
meu, Philip, viconte de Asthon, m-am hotărât să adopt o atitudine hedonistă
faţă de societate, ceea c ear fi implicat, mă gândeam eu, să refuz toate
invitaţiile, în afară de cele mai tentante, şi să mă feresc de cunoştiinţele
nesuferite. Şi astfel aş fi putut să mă bucur de lunile de vară, în loc să mă
târâi din petrecere ân petrecere, ca un cadavru ambulant, şi să mă trezesc
subiect de bârfă, de care nu se mai satură barbarii ăştia tineri.’
‘Mă aflam acasă la lady Elinor Routledge, una dintre cele mai
distinse gazde din Anglia, bună prietenă cu mama. Adică, prin definiţie,
poziţia în societate a cuiva o interesa mai mult decât orice pe lume. În ciuda
acestui fapt, m-am hotărât să merg la petrecerea organizată de ea în grădină,
din două motive. În primul rând, voiam să-I văd trandafirii despre care se
spunea că n-au pereche în Anglia În al doilea rând, speram să-l întâlnesc pe
domnul Charles Berry, un tânăr a cărui prezenţă în oraş a stârnit multă vâlvă
printre aristocraţi. Trandafirii au fost peste aşteptări; din păcate, domnul
nu.’
‘Et in Arcadia ego. Într-un astfel de cadru îţi puteai imagina cu
uşurinţă un prinţ numai bun de însurătoare, curtenitor şi degajat, care să-şi
reverse graţios mărinimia asupra celor din jurul său. Numai că, în ziua
respectivă, la petrecerea lui lady Elinor nu se afla un astfel de prinţ.
Singurul prinţ present – dacă se poate numi astfel – era o cumplită
dezamăgire.’
‘- Mă flataţi.
Am văzut o undă de nemulţumire trecând fugar peste faţa lui lady
Elinor şi mi-am dat seama că şi ea căzuse în capcana căutării unui soţ de os
domnesc pentru fiica sa. Isabelle era o fată dulce, a cărei ieşire în societate
avusese loc cu un an în urmă. Nu era drăguţă, nu în termini clasici, dar avea
ochi strălucitori şi un zâmbet spontan care îi atenua destul de mult
imperfecţiunea chipului. Mărturisesc că am fost surprinsă de cât de mult s-a
maturizat în ultimul an. Dispăruse cu totul copila care se ţinea mereu după
mine când mi-am făcut eu debutul în societate, rugându-mă să-I povestesc despre
baluri şi petreceri. În cazul în care mai păstra ceva din idealurile romantic
pe care le avusese ca fetiţă, o aştepta o mare dezamăgire dacă nu reuşea să îşi
convingă mama că domnul Berry nu era pretendentul potrivit.’
‘- Deschide-ţi fereastra sau, dacă vrei să fii afară, stai pe
proprietatea ta. N-ai de ce să-ţi etalezi excentricităţile în faţa întregii
Londre. Îşi scoase o pereche de ochelari din punguţă şi-mi cercetă faţa. Cred
că ţi-au apărut pistrui, îmi spuse ea împungându-mă cu umbreluţa.’
‘Am plecat şi eu nu după mult timp şi m-am îndreptat obosită spre
casă, cu nasul şi obrajii acoperiţi de o nuanţă deprimantă de roz-strălucitor.
Cel puţin în această privinţă mama a avut dreptate. Pălăria, deşi foarte
elegant, nu-mi oferise suficientă protecţie. Tânjeam după o baie rece, dar nici
n-am apucat s-o rog pe Meg să mi-o pregătească, pentru că Davis mă anunţă că am
un musafir. M-am uitat la cartea de vizită pe care mi-a dat-o şi m-am dus,
mirată, în salon, unde am dat cu ochii de o femeie pe care n-o văzusem
niciodată. Era îmbrăcată în negru implacabil de proaspătă văduvă şi s-a repezit
la mine de cum am intrat în cameră.’
‘-Ştiu foarte bine că aţi fost amanta soţului meu. Acum că a
murit…
- A murit? Domnul Francis a murit?’
‘După trei zile, am primit un bileţel de la doamna Francis. Casa
îi fusese din nou jefuită. De această dată, singurul lucru furat fusese
tabachera din argint pentru tutun de prizat. Ziarele s-au umplut de poveşti
despre moartea domnului Francis şi despre cum şi-a dat sufletul strângând
obiectul în mâini. Toate au considerat că moartea sa ar avea la origine
blestemul Mariei-Antoaneta şi îi preveneau pe locuitorii Londrei să fie cu mare
grijă, sugerând că cei cărăra li s-au furat lucruri au avut noroc că au scăpat
cu viaţă.’
‘Biata Ivy! De când soţul ei se hotărâse să intre în politică, era
foarte des în complania lordului Fortescue. El era ‘urechea’ reginei şi era
considerat cel mai puternic om din govern, deşi nu ocupa nicio poziţie oficială
în afară de fotoliul din Camera Lorzilor pe care i-l asigura titlul. Toţi
politicienii aspiranţi erau la mila sa şi era încântat să îi ţină cât mai mult
la respect.’
‘Zgomotul făcut de un cal care s-a oprit lângă mine m-a salvatşi
n-am mai fost nevoită să răspund acestui comentariu inept. M-am întors şi l-am
văzut pe Charles Berry ridicându-şi pălăria.’
‘-‘Dacă aş fi un trandafir roz şi m-ai cuprinde în mâini, mi-ai
putea oferi graţia sânului tău de nea.’ Fir-ar al dracului! Exclamă el,
privindu-mă. Iartă-mă.’
‘- Nu te credeam vicioasă. Nu ţi-am oferit o poziţie la Curtea
mea? Ţi-am acordat favourile mele şi te-am făcut invidiată de jumătate de
fetele din Londra? Doar nu te aşteptai să te fac regină. Eşti văduvă, lady
Ashton.
- Ce naiba vrei să spui? L-am întrebat.
- De ce încerci să mă distrugi?
- Să te distrug?
Nu ştiam ce să mai cred.
- Ai idée câte problem am? Presupun că eşti geloasă din cauza lui
Isabelle şi vrei ca nici ea să nu aibă ceea ce nu poţi avea dumneata. Femeie
nesocotită! De parcă n-ar fi sufficient să fi amanta regelui.’
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu