Dating Words (7)

Am început să citesc o carte superbă, în adevăratul sens al cuvântului. Pentru că nu am terminat-o încă m-am hotărât să public acum o parte din citatele care m-au impresionat, apoi, pe parcurs, voi publica alte citate, o recenzie şi poate câteva poze care să se potrivească temei cărţii.

Sezonul otrăvit – Tasha Alexander

‘În timpul sezonului londonez ajungi să depinzi de câteva lucruri: o copleşitoare năvală de invitaţii, prieteni a cărăr loialitate devine suspect şi cel puţin un pretendent deosebit de insistent. Iar anul acesta n-avea să fie o excepţie.’

‘Pentru că se încheiase de curând perioada de doliu după soţul meu, Philip, viconte de Asthon, m-am hotărât să adopt o atitudine hedonistă faţă de societate, ceea c ear fi implicat, mă gândeam eu, să refuz toate invitaţiile, în afară de cele mai tentante, şi să mă feresc de cunoştiinţele nesuferite. Şi astfel aş fi putut să mă bucur de lunile de vară, în loc să mă târâi din petrecere ân petrecere, ca un cadavru ambulant, şi să mă trezesc subiect de bârfă, de care nu se mai satură barbarii ăştia tineri.’

‘Mă aflam acasă la lady Elinor Routledge, una dintre cele mai distinse gazde din Anglia, bună prietenă cu mama. Adică, prin definiţie, poziţia în societate a cuiva o interesa mai mult decât orice pe lume. În ciuda acestui fapt, m-am hotărât să merg la petrecerea organizată de ea în grădină, din două motive. În primul rând, voiam să-I văd trandafirii despre care se spunea că n-au pereche în Anglia În al doilea rând, speram să-l întâlnesc pe domnul Charles Berry, un tânăr a cărui prezenţă în oraş a stârnit multă vâlvă printre aristocraţi. Trandafirii au fost peste aşteptări; din păcate, domnul nu.’

‘Et in Arcadia ego. Într-un astfel de cadru îţi puteai imagina cu uşurinţă un prinţ numai bun de însurătoare, curtenitor şi degajat, care să-şi reverse graţios mărinimia asupra celor din jurul său. Numai că, în ziua respectivă, la petrecerea lui lady Elinor nu se afla un astfel de prinţ. Singurul prinţ present – dacă se poate numi astfel – era o cumplită dezamăgire.’

‘- Mă flataţi.

Am văzut o undă de nemulţumire trecând fugar peste faţa lui lady Elinor şi mi-am dat seama că şi ea căzuse în capcana căutării unui soţ de os domnesc pentru fiica sa. Isabelle era o fată dulce, a cărei ieşire în societate avusese loc cu un an în urmă. Nu era drăguţă, nu în termini clasici, dar avea ochi strălucitori şi un zâmbet spontan care îi atenua destul de mult imperfecţiunea chipului. Mărturisesc că am fost surprinsă de cât de mult s-a maturizat în ultimul an. Dispăruse cu totul copila care se ţinea mereu după mine când mi-am făcut eu debutul în societate, rugându-mă să-I povestesc despre baluri şi petreceri. În cazul în care mai păstra ceva din idealurile romantic pe care le avusese ca fetiţă, o aştepta o mare dezamăgire dacă nu reuşea să îşi convingă mama că domnul Berry nu era pretendentul potrivit.’

‘- Deschide-ţi fereastra sau, dacă vrei să fii afară, stai pe proprietatea ta. N-ai de ce să-ţi etalezi excentricităţile în faţa întregii Londre. Îşi scoase o pereche de ochelari din punguţă şi-mi cercetă faţa. Cred că ţi-au apărut pistrui, îmi spuse ea împungându-mă cu umbreluţa.’

‘Am plecat şi eu nu după mult timp şi m-am îndreptat obosită spre casă, cu nasul şi obrajii acoperiţi de o nuanţă deprimantă de roz-strălucitor. Cel puţin în această privinţă mama a avut dreptate. Pălăria, deşi foarte elegant, nu-mi oferise suficientă protecţie. Tânjeam după o baie rece, dar nici n-am apucat s-o rog pe Meg să mi-o pregătească, pentru că Davis mă anunţă că am un musafir. M-am uitat la cartea de vizită pe care mi-a dat-o şi m-am dus, mirată, în salon, unde am dat cu ochii de o femeie pe care n-o văzusem niciodată. Era îmbrăcată în negru implacabil de proaspătă văduvă şi s-a repezit la mine de cum am intrat în cameră.’

‘-Ştiu foarte bine că aţi fost amanta soţului meu. Acum că a murit…

- A murit? Domnul Francis a murit?’

‘După trei zile, am primit un bileţel de la doamna Francis. Casa îi fusese din nou jefuită. De această dată, singurul lucru furat fusese tabachera din argint pentru tutun de prizat. Ziarele s-au umplut de poveşti despre moartea domnului Francis şi despre cum şi-a dat sufletul strângând obiectul în mâini. Toate au considerat că moartea sa ar avea la origine blestemul Mariei-Antoaneta şi îi preveneau pe locuitorii Londrei să fie cu mare grijă, sugerând că cei cărăra li s-au furat lucruri au avut noroc că au scăpat cu viaţă.’

‘Biata Ivy! De când soţul ei se hotărâse să intre în politică, era foarte des în complania lordului Fortescue. El era ‘urechea’ reginei şi era considerat cel mai puternic om din govern, deşi nu ocupa nicio poziţie oficială în afară de fotoliul din Camera Lorzilor pe care i-l asigura titlul. Toţi politicienii aspiranţi erau la mila sa şi era încântat să îi ţină cât mai mult la respect.’

‘Zgomotul făcut de un cal care s-a oprit lângă mine m-a salvatşi n-am mai fost nevoită să răspund acestui comentariu inept. M-am întors şi l-am văzut pe Charles Berry ridicându-şi pălăria.’

‘-‘Dacă aş fi un trandafir roz şi m-ai cuprinde în mâini, mi-ai putea oferi graţia sânului tău de nea.’ Fir-ar al dracului! Exclamă el, privindu-mă. Iartă-mă.’

‘- Nu te credeam vicioasă. Nu ţi-am oferit o poziţie la Curtea mea? Ţi-am acordat favourile mele şi te-am făcut invidiată de jumătate de fetele din Londra? Doar nu te aşteptai să te fac regină. Eşti văduvă, lady Ashton.

- Ce naiba vrei să spui? L-am întrebat.

- De ce încerci să mă distrugi?

- Să te distrug?

Nu ştiam ce să mai cred.

- Ai idée câte problem am? Presupun că eşti geloasă din cauza lui Isabelle şi vrei ca nici ea să nu aibă ceea ce nu poţi avea dumneata. Femeie nesocotită! De parcă n-ar fi sufficient să fi amanta regelui.’

Dating Words (6)

Ati vazut ultimele episoade din TVD? Dupa o noapte dedicata absolut ulimului sezon, nu ma pot opri sa nu mai ma uit la secventele in care Elena nu mai rezista amalgamului de emotii. Sunt superbe acele scene! De aceea, o portie de TVD este servita.

Interviu Alexya si Krisz de la Walking on Letters

Hei!
Dupa o scurta vacanta pe care am luat-o de la 'blogguit', am revenit cu ceva foarte interesant.
Fetele de la Walking on Letters, Alexya si Krisz, au fost dragute si ne-au raspuns unui mic chestionar.
In urmatoarele randuri pe care le-am citit cu atat de mult drag si bucurie veti gasi raspunsurile la intrebarile legate de acest proiect de care suntem atasate mult, Walking on Letters.
Va multumim fetelor, speram sa mai va faceti timp sa ne raspundeti micilor chestionare!

·         Cum s-a născut Walking on Letters?

Alexya: Majoritatea știu că înainte acest blog era numit “Fan Fic Twilight”. Cred că a fost printre primele bloguri care avea ca scop promovarea tuturor fan ficurilor create de micile scriitoare. Mi-a plăcut încă de la început acest blog, înainte să fiu admină. Cea care i-a dat naștere a fost Mmădă, care este acum admina blogului “Carte pentru tine”. Îmi amintesc că a mai avut câtiva admini, printre care și prietena mea, Ramona, admina blogului “Altfel de cărti”. Ea a fost cea care mi-a propus să fac parte din această echipă și am acceptat cu plăcere. Nu după multe vreme, au început să plece toti, și m-am trezit într-o zi singura admină a blogului “Fan Fic Twilight” :)). Crede-mă, a fost un mare șoc să mă văd singură la frâiele unui blog renumit, de aceea m-am panicat. Faptul că au început unii cititori să fie pesimiști că acest blog nu se va mai ridica la valoarea lui initială, m-a făcut să îmi scadă considerabil moralul. Însă nu a durat mult și m-a găsit Krisz repede și s-a oferit să mă ajute :D. Mă bucur enorm că a dat peste mine, nu știu ce m-aș fi făcut fără ea :D. 

Cu timpul, am început să ne lăsăm amprentele pe acest blog și ne-am dat seama că nu era doar un blog unde promovam creatiile, ci și un blog unde se putea discuta despre cărti. De asemenea, ne-am hotărat că blogul a crescut și s-a dezvoltat considerabil, având însă în continuare în eșentă ceea ce a fost la început. De aceea am ajuns la concluzia că blogul are la bază lumea literelor și întotdeauna va fi așa.

Krisz:Pf..complicată întrebare..chiar de la început. Blogul iniţial a fost creat pentru promovarea ficurilor Twilight..apoi a început să posteze orice fel de creaţie, iar într-o vreme se publica şi despre noutăţile editoriale. După ce prima admină a părăsit proiectul, acesta a avut mai mulţi administratori care au continuat doar să promoveze creaţiile. 

Când blogul a „intrat” pe mâinile noastre, ambele fiind pasionate de cărţi şi tot ce ţine de asta, am hotărât să împărtăşim şi cu alţii această iubire a noastră pentru lectură, şi astfel a ajuns „Fan-Fic-Twilight” să fie „Walking on Letters”, un proiect mai complex.. şi mai iubit, credem şi sperăm noi.

·         Aveai acelaşi concept despre proiect la început  ca şi în momentul de faţă? 

·    

    Alexya:La început, promovam doar creatiile scrise de tinerii ca noi, însă fiind foarte pasionate de cărti, am hotărât că nu va fi nicio problemă să postăm și despre cărtile scriitorilor care au reușit să fie publicati de către o editură. Într-un fel sau altul, noi doream să le arătăm că există posibilitatea ca într-o zi, să postăm despre publicarea cărtilor lor, și sperăm din suflet că acel stimul să se fi simtit.

Krisz:Nu, deoarece iniţial promovam doar creaţiile scriitorilor nepublicaţi.. ale tinerilor talentaţi. Pe parcurs am început să postăm informaţii şi despre cărţile apărute şi noutăţile editoriale, pentru că ni s-a părut esenţial pentru orice tânăr scriitor, şi nu numai,  să şi citească foarte mult, în afară de a-şi compune propriile poveşti, deoarece avem foarte multe de învăţat de la cei “mai mari”.

·         Te-a schimbat într-un fel această experienţă?

Alexya: Ar fi o mare minciună să spun că nu m-a schimbat deloc, deoarece m-a schimbat enorm. 

Înainte să fiu admină, am mai avut câteva bloguri la care am renuntat. Nu doar la blog, ci și la un fan fic pe care îl scriam. Nu postam constant, eram cam leneșă, și nu aveam deloc încredere în mine. De când sunt admină pe blogul “Walking on Letters”, m-am schimbat radical. Încerc să postez cât pot de des. Câteodata renunt la învătat, doar ca să am timp să fac ceea ce mi-am propus pentru blog. Visez la ore la rubrici noi și la idei trăsnite pe care să le pun în aplicare împreună cu Krisz. Desigur că lenea se mai strecoară lângă mine, însă o am pe Krisz pe cealaltă parte care îmi spune că nu e timp de stat :)). Am început să am mai multă încredere în mine, în felul meu de a scrie. Am încredere că tot ceea ce scriu are coerentă pentru cititori și poate chiar reușesc pe unii dintre ei să îi stimulez să ia cartea respectivă. 

Nu am crezut niciodată că voi fi capabilă să mă atașez de un blog așa de mult. Unul dintre motivele pentru care am prins așa drag de el e Krisz :D. Ea este bună în tot ceea ce face, și chiar dacă îmi e frică la început că nu voi putea să fac fată la noi provocări, mă ambitionez și reușesc. Nici nu știe cât de mult m-a ajutat să “cresc”.

Blogul face parte din viața mea pentru că e o pasiune la care nu voi renunța niciodată : pasiunea pentru literatură.   

Krisz:Nu m-a schimbat pe mine, ca persoană, dar cu siguranţă mi-a făcut viaţa mult mai frumoasă şi interesantă. Am intrat plină de bucurie în acest proiect şi am pus mereu suflet, ceea ce cred că s-a şi văzut. Acum, când munca noastră ne este răsplătită, acea bucurie doar s-a înzecit. 

·         Cine este cea mai entuziasmată când vine vorba de blog?

Alexya: Ambele :)). Mă distrează momentele când ne vin la amândouă idei una după alta. Cred că acesta e un alt motiv pentru care ador să fac parte din această nebunie. Este ușor să fi entuziasmată, când e cineva la fel de entuziasmat ca tine de un lucru.



Krisz:Ambele suntem la fel de entuziasmate. Blogul e “copilul” nostru drag, o floare pe care o udăm zilnic cu pasiunea noastră şi pe care îl menţinem colorat, plin de viaţă. Cred că şi asta e cheia reuşitei la noi, faptul că ambele suntem la fel de implicate şi devotate blogului, că ne înţelegem minunat una cu cealaltă, am devenit prietene adevărate, şi că facem o echipă super!

·         Dacă ai fi un simplu cititor la Walking on Letters, care ar fi secţiunea care te atrage cel mai mult?

Alexya: Greu de spus :)), deoarece dorim ca fiecare rubrica să fie pe placul cititorilor. Încercăm să aducem idei noi și originale, pentru că este de la bun înțeles că orice persoană e curioasă și noutatea face ca această calitate să sporească. 

Faptul că sunt subiectivă, nu mă ajută deloc să aleg doar o secțiune din blog. E ca și cum ai pune pe o mamă să aleagă între copii ei. E imposibil, și eu sunt cea care spune întotdeauna că orice e posibil :)).

Krisz: E evident că îmi plac toate rubricile, pentru că altfel nu aş mai publica la ele. Rubricile de noutăţi editoriale, promoţii, sunt foarte importante şi utile, iar cele pe care ne-am pus noi amprenta, ca cele de citate (pentru că noi am fost primele care am lansat ideea), recenzii sub diverse forme..recenzii trăsnite, recenzii la comun etc, ne sunt foarte dragi. 

·         Cine a fost cea mai încrezătoare în proiect atunci când era la început şi trebuia să se lucreze mult pentru ascensiune?

Alexya:Când am acceptat să fiu admină, nu am știut exact în ce mă bag. Știam că trebuie să postez noutățile celor care scriau și atât. Doar după ce m-am văzut singură și am realizat că blogul nu mai este de mult ce a fost, atunci mi-am dat seama că cea care se presupunea că trebuie să îl ridice eram eu. După cum am spus, existau deja unii cititori care mai că se pregăteau de înmormântarea blogului :)). Faptul că Krisz s-a oferit să mă ajute, mi-a dat speranțe. Am început să mă încăpățânez și mai tare și să îmi doresc și mai mult ca acest blog să revină la gloria lui apusă. Nu am prevăzut că voi începe să mă înțeleg atât de bine cu Krisz, nu am prevăzut că mă voi atașa așa mult de blog, nu am prevăzut nimic din toate astea. De un lucru sunt sigură : nu regret nimic, pentru că am câștigat o prietenă bună și un “copilaș” simpatic :)).



Krisz:Când am început noi să fim admine în această formulă pe blog, el era în cădere liberă, deoarece fusese lăsat de izbelişte. Apăruseră nemulţumiri, critici ale foştilor cititori devotaţi. Ne-a fost greu la început, mai ales că eu iubeam blogul, ca scriitoare mereu îl vizitam, şi mă durea să văd cât decăzuse. Mi-am dorit mult să fiu admină şi să îl salvez din conul de umbră în care intrase. Intenţia mea era să ajungă ce a fost, dar punând suflet, revoluţionându-l, a depăşit acel stadiu şi a ajuns mult mai sus, unde nu ne gândisem niciodată noi să îl aducem. 

·         A fost doar una dintre voi care s-a gândit la un asemenea blog sau a fost gândit, de la început, împreună?

Alexya: Mă crezi că nu știu exact :))? E ca și cum am visat tot acest timp și nu mai știu cu exactitate toate detaliile acestui vis, și aici vorbesc la perioada în care am început să fim admine amândouă. Nu cred că ne-am dat seama niciuna dintre noi cât de mult am modelat acest blog în mâinile noastre, însă știu cu siguranță că fiecare decizie pe care am luat-o, a fost împreună. Șlefuim fiecare idee împreună, până ce iasă ceva frumos, care sperăm să placă tuturor.



Krisz:Cum am mai spus, eu nu sunt admina care a creat blogul, nici Alexya. Însă, de când am început noi să lucrăm ca echipă, e evident că toate deciziile , schimbările, au venit din partea ambelor. Am lucrat mereu împreună, ne consultăm în orice, cum e, cred eu, şi normal.

·         Cum a ajuns blogul să aibă numele Walking on Letters?

Alexya:Aproximativ acum un an, ne-am dat seama că nu se mai potrivește deloc numele “Fan Fic Twilight”. Îmi amintesc clar că unii scriitori erau foarte confuzi dacă să ne trimită sau nu creațiile lor originale, pentru că ele nu mai erau legate de seria “Amurg”. Am decis că așa cum scriitorii noștrii au început să aibă încredere în ei ca să scrie propriile povești, având propriile idei ca temelie, așa trebuie să acceptăm faptul că blogul este mult mai complex decât a fost înainte. De aceea i-am dat un alt nume, un nume care se potrivește mai bine și dezvăluie cu exactitate ceea ce ascunde înăuntrul lui.

 

Krisz:Începusem de mult timp să publicăm şi ficuri inspirate din alte serii, şi creaţii proprii, apoi să postăm informaţii şi despre cărţi, recenzii, şi nu ni se mai părea că se potriveşte “Fan-Fic-Twilight” ca titlu, deoarece blogul deja se extinsese. Ne-am gândit mult timp la noul nume, fiind o chestiune serioasă. Doar nu în fiecare zi poţi să îţi schimbi numele blogului, nu? Aşa doar ameţeşti cititorii. 

Deja eram sceptice pentru că ne era teamă să nu fie privită cu ochi buni această modificare, şi era posibil ca foştii cititori să creadă că nu vom mai menţine tradiţia de a posta creaţiile şi ficurile tinerilor, şi ne vom axa doar pe cărţi cunoscute, ceea ce bineînţeles nu aveam de gând.

Am avut mai multe idei, chiar ne şi notam diverse titluri într-un document. „Walking on Letters” a fost o sclipire de-a mea de moment, pur şi simplu mi-au apărut în minte aceste cuvinte, când nici nu mă gândeam, şi mi s-au părut extrem de potrivite, ele susţinând esenţa blogului. Ne jucăm cu litere toţi, iar temelia, drumul pe care păşeşte orice scriitor cunoscut sau nu este cel al literelor.

·         Care a fost senzaţia atunci când aţi început să aveţi toţi mai mulţi cititori, mai multe comentarii, atunci când urcaţi tot mai sus?

Alexya:Ne-am bucurat să vedem că munca noastră e apreciată și sunt oameni la fel de pasionați ca noi de lucrurile în care credem. Sincer, nu acesta a fost scopul nostru, ca să avem cât mai mult feed back, ca să fim cât mai cunoscute. Blogul a fost modul în care ne-am exprimat liber plăcerile noastre și acest lucru a contat cel mai mult pentru noi. Știu foarte bine cum încă suntem priviți noi, pasionații de literatură, de anumiți oameni. Știu asta din proprie experiență. Încă suntem considerați niște micuți șoricei de bibliotecă care știu doar să tocească, iar acest lucru nu e adevărat deloc. Cărțile ne ajută să vedem din mai multe puncte de vedere viața, ele ne oferă lecții de viață, chiar dacă pentru anumiți oameni e doar o poveste de dragoste sau o poveste fantasy. Cei înguști la minte nu înțeleg valoarea reală a cărților, iar faptul că mi-am luat inima în dinți împreună cu Krisz și am dezvăluit pasiunea noastră, a fost un sentiment foarte plăcut.



Krisz:Nu am stat niciodată să ne verificăm numărul de comentarii, de vizitatori, sau să urmărim statisticile blogului. Cei care creează un blog şi sunt obsedaţi de asta înseamnă că nu fac asta din iubire pentru cărţi, pentru literatură. Nu am postat niciodată sau ne-am pus sufletul pe tavă cu acest scop, de a avea mulţi vizitatori, ci pentru că iubim ceea ce facem. 

A fost extrem de frumos şi minunat să vedem că avem sprijinul tot mai multor persoane, şi aş fi falsă să susţin contrariul. Cititorii sunt foarte importanţi pentru noi, dar pentru că sunt alături ne noi şi ne confirmă că e bine ceea ce facem, că nu am clacat, că împărtăşesc aceleaşi pasiuni ca şi noi.. De asta, ei sunt oameni speciali, care iubesc frumosul, şi sunt prietenii noştri la care ţinem mult, nu doar un număr la statistici cum poate unii tind să îi vadă.

·         Cine are de a face cu designul blogului şi cu toate widgeturile?

Alexya:Amandoua. Dupa cum am spus, toate deciziile le luam impreuna si toata munca o facem impreuna. 



Krisz:Amândouă ne ocupăm de asta. Alegem temele pentru blog, punem widgeturile, bannerele. Ambele ne descurcăm cu asta şi munca e împărţită. Cum am mai spus, lucrul în echipă e cheia succesului la noi, pe lângă pasiunea pentru ceea ce facem. 

·         Îi concepi finalul sau ţi se pare că mai are un drum lung de străbătut?

Alexya:Anul acesta, va trebui să dau bacalaureatul, iar Krisz va fi în sesiune. După ce intru și eu la facultate, ambele vom avea în acelasi timp sesiunile. Chiar dacă avem în față multe provocari pe care va trebui să le rezolvăm, nu m-am gândit să renunț așa ușor:). 



Krisz:NU! Ar fi ca şi cum mi-aş ucide propriul copil :)). Cărţi apar mereu, tinerii continuă să scrie, deci mi s-ar părea absurd să ne gândim la finalul blogului. 

Vorbeam odată cu Alexya şi am spus că ne vom ocupa mereu de blog, şi când nu vom mai putea îl vom lăsa moştenire copiilor noştrii, care sperăm să ne împărtăşească pasiunea :)). Dacă nu va fi aşa, cu siguranţă îl vom da mai departe unor persoane la fel de obsedate de cărţi ca şi noi, care să ducă tradiţia mai departe, dar în niciun caz să îi „concepem finalul”.

·         Cum ai defini în două cuvinte tot proiectul?

Alexya:Original si creativ :D.



Krisz:Creativ şi Original :).

·         A fost vreodată o mică idee de a renunţa la blog? Chiar şi nespusă, doar gândită.

Alexya: M-am gândit că într-o zi s-ar putea să nu mai avem posibilitatea să facem față, deoarece va trebui să ne angajăm, să ne căsătorim. După vor urma și micii copilași de care va trebui să avem grijă. Chiar mă imaginam cum voi ține bebelușul meu într-o mână, si cu cealaltă postez pe blog :)).

Dacă va veni acel moment în care vom fi nevoite să renunțăm, va fi pentru că într-adevăr nu mai putem, nu pentru ca ne-am săturat una de alta și chiar dacă ar fi să renunțăm, mi-ar plăcea mult ca alte două fete mai năstrușnice ca noi să continue munca noastră, ca blogul să crească și mai mult în mâinile lor. Nu aș putea să desființez un blog în care am pus atâta suflet, deoarece mi-ar plăcea să îi dau șansa să trăiască în continuare pentru următorii cititori care caută un loc în care să se simtă ca acasă.

Krisz: Nu. Doar m-am gândit uneori când nu aveam timp să mă ocup de el, dar Alexya s-a descurcat cu brio şi singură în acele momente. Nu m-am gândit să renunţ, nici în momente mai grele. Dacă la început a fost drumul anevoios şi m-am descurcat, cum să plec acum ?

Încă mai avem multe de oferit, o grămadă de idei noi pentru rubrici, timpul din păcate însă ne este călău.. dar găsim noi o cale să îl înfrângem , fiţi fără grijă :)).


Fetele ne-au lasat cate un mesaj la sarsitul intrebarilor, pentru care le multumim!



Alexya: Mulțumesc mult pentru acest interviu. Mi-a făcut placere să raspund la el deoarece au fost niște întrebări interesante și foarte complexe. M-am speriat prima dată când le-am vazut:)), dar sper că am spus tot ce era de zis în legatura cu esența blogului Walking on Letters.

Mult succes în tot ceea ce faci.

Krisz: Mulţumesc frumos că te-ai gândit la noi, şi pentru chestionar, a fost o surpriză plăcută. Intrebările au fost foarte interesante şi complexe, trebuie să recunosc că unele mi-au dat bătăi de cap şi m-am gândit serios înainte de a răspunde. Consider că e o ocazia bună prin care pot afla şi cititorii noştrii mai multe despre conceptul blogului, de la ce a pornit totul, şi cum îl gestionăm, . Îţi doresc mult succes în tot ceea ce faci!

Dating Words (5)

Scrisul 'la origini' - AdeeChoco

După cum spuneam mai devreme, aici sunt foile scrise de mânuţa mea. Aştept părerile voastre, să vedem ce credeţi despre scrisul meu. Ştiu că o calitate mai proastă a pozelor nu era posibilă, dar astea sunt condiţiile, momentan.

Scrisul - 'la origini'

Scrisul – ‚la origini’

         

 O carte, indiferent de origini, de vărstă, de personaje, de autor, de copertă, de pagini, de limba în care e scrisă, îţi transmite ceva. Pentru unii e ceva nou, ce îi captivează. Pentru alţii e ceva vechi, care nu îşi pierde din farmec sau poate e ceva nou care îi lasă reci. Dar nu există nimeni care să nu simtă.

Oricine poate închide ochii şi să nu vadă ceea ce nu vrea să vadă, dar nimeni nu îşi poate închide sufletul încât să nu simtă ceea ce nu vrea să simtă. E dincolo de legile moralului.

Dacă o carte tipărită, cu o copertă atrăgătoare, foi din cea mai bună calitate, care, atunci când ajunge la tine pare ca o bucată nouă, neatinsă din Rai, cum ţi s-ar părea dacă ai avea manuscrisul?

Da, manuscrisul, câteva foi pe care sunt înşirate ideile autorului, frământate în goana după cuvintele care exprimă ceea ce se doreşte, cu câteva pete de cerneală atunci când a strâns stiloul prea tare.

Blogul nostru vă invită pe voi, cititorii noştrii, la un proiect inedit menit să aducă în prim-plan scrisul de mână.

E un obiectiv pe care vrem să îl atingem împreună cu voi, acum când suntem la început pentru ca celelalte proiecte la fel de interesante să aibă şi mai mulţi susţinători.

Tot acest tam-tam constă în lucruşoare simple, pe care le poate face oricine.

Dacă vă atrage prezentarea, fiţi siguri că proiectul în sine e mult mai convingător.

Pentru a participa, împreună cu noi, vrem să scrieţi ceva, orice, cu mâna voastră. Să fie o recenzie, un mesaj pentru noi sau pentru cititorii blogului, o poveste scrisă de voi, un comentariu la articolele noastre, orice. Ceea ce e important şi obligatoriu este scrisul de mână şi să fie cât mai original, cât mai artistic.

Deocamdată, proiectul nu are un deadline, puteţi trimite câte lucruri doriţi, până când vreţi.

Nu dăm un termen limită pentru că vrem să vedem câţi se încumetă să lase tastatura şi să scrie ceva de mână. Pentru a vă arăta că susţinem această campanie, noi vom fi primele care vom afişa ceea ce am făcut cu mânuţele noastre.

Pentru ca proiectul să devină mult mai cunoscut vă rugăm frumos să postaţi şi voi pe blogurile voastre şi pe reţelele de socializare bannerul campaniei sau link’ul către această postare.

Cum ajung creaţiile voastre la noi?

E simplu şi uşor. Aveţi două variante convenabile.

Prima, dacă vă doriţi să păstraţi lucrările voastre, veţi face o poză şi ne ve-ţi trimite la adresele din stânga.

Şi a doua, dacă vă doriţi ca lucrările voastre să ajungă la noi, întregi, ca să putem admira munca depusă de voi de aproape, le puteţi trimite pe adresele:

-AdeeChoco: Timiş, Timişoara, str. Constantin cel Mare, bl. 33, sc. A, et. 4, ap 9

-Abby: Ilfov, Buriaş, str. înv. Gheorghe Petre , nr. 1

apoi veţi trimite un mail către una dintre noi, depinde cui aţi trimis lucrarea, în care să ne specificaţi numele vostru şi adresa de pe care aţi trimis pentru ca să vă putem anunţa şi noi, la rândul nostru, când a ajuns lucrarea la noi.

Acestea fiind spuse, vă aşteptăm lucrările.

Nu uitaţi, cu cât ştiu mai mulţi despre asta, cu atât mai bine va fi!